"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

Archive for the ‘Rugaciuni’ Category

Acatistul Botezului Domnului

Sursa: https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-botezului-domnului

Acatistul Botezului Domnului

Troparul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; și Duhul în chip de porumbel a adeverit închinarea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție.

Condacul 1

Pe Tine, Împăratul cerului și al pământului, Luminătorul nostru, văzându-Te în Iordan, botezat de robul Tău, cerurile s-au înfricoșat și tot pământul s-a înfiorat, îngerii s-au mirat și toată făptura s-a bucurat. La păcătoși și la vameși ai venit ca să speli cu ape păcatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu mulțumire Îți cântăm: Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

Icosul 1

Veniți în grabă astăzi, puteri îngerești, văzând pe Stăpânul Hristos, venit la repejunile Iordanului să curețe păcatul lui Adam, și cunoscând dumnezeiasca taină, cu frică proslăviți marea Sa coborâre, că Dumnezeu S-a făcut om și neștiind de păcat vine ca un Miel al lui Dumnezeu să ridice păcatele la toată lumea. Pentru aceasta, cei ce proslăviți dumnezeiasca arătare a lui Hristos, cântați Lui, ca și la Betleem, aceste laude:
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, că din cer de la Tatăl ai venit în această lume;
Slavă Ție, Dumnezeule Cel Preaînalt, Care Te-ai coborât chiar până la chipul de rob;
Slavă Ție, Mântuitorul lumii, căci ca un om ai venit la Ioan să Te botezi;
Slavă Ție, Luminătorul făpturii, căci ca un nou Adam păcatele lui Adam cel căzut ai purtat;
Slavă Ție, Lumina cea fără de început, Care la Iordan ai vrut să strălucească lumina cea mare a cunoștinței pentru toată lumea;
Slavă Ție, Soarele Dreptății, Care ai dorit să dăruiești oamenilor în Arătarea Ta prealuminoasă dimineață a harului;
Slavă Ție, Cel ce ai venit să scapi lumea de vechea înșelăciune;
Slavă Ție, Cel ce ne-ai arătat nouă marea taină a credinței;
Slavă Ție, Cel ce ai săvârșit pentru noi minuni mari cu ape multe;
Slavă Ție, Cel ce ai luminat cerurile și tot pământul cu lumina învățăturilor Tale;
Slavă Ție, Cel ce pe faraon cel gândit l-ai înecat în repejunile Iordanului;
Slavă Ție, Cel ce ai adus oamenii, prin apele botezului, la viața veșnică;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 2-lea

Văzând cu duhul dumnezeiescul Înaintemergător venirea Ta în lume, Hristoase, a venit la Iordan și luminat a grăit oamenilor: s-a apropiat Izbăvirea noastră. Siliți-vă să-L întâmpinați pe Dânsul și cu buze neîntinate să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Gând ceresc având întru sine, luminătorul lumii, marele Înaintemergător, a grăit către oameni: „Curățiți-vă, pentru că vine Hristos să izbăvească lumea din stricăciune și să dezlege blestemul lui Adam cel întâi zidit”. Să se bucure pustia Iordanului și precum crinul să înflorească, iar pământul să se bucure acum. Pregătiți căile Domnului și drepte faceți cărările Dumnezeului nostru și cântați cu veselie unele ca acestea:
Slavă Ție, Lumina cea nespusă, Care ai fost vestită de Luminătorul lumii;
Slavă Ție, Cuvânt nepătruns, Care ai fost prezis de glasul Înaintemergătorului Tău;
Slavă Ție, Foc curățitor, căci cu lucrarea Ta se stinge toată necurăția;
Slavă Ție, Izvor binecuvântat, prin Care toată firea omenească se sfințește;
Slavă Ție, Făcătorul cerului și al pământului, care ai binevoit a Te boteza de rob;
Slavă Ție, Fiule, Unule-Născut, Care ai binevoit să Te arăți la Iordan;
Slavă Ție, Împăratul Adevărului, că Înaintemergătorul s-a temut să-Ți dezlege cureaua încălțămintei;
Slavă Ție, Stăpânul făpturii, că tot neamul omenesc s-a veselit de Botezul Tău;
Slavă Ție, Dumnezeule Preaveșnic, că Arătarea Ta luminează și înțelepțește pruncii;
Slavă Ție, Lumina lumii, că venirea Ta luminează și înțelepțește orbii;
Slavă Ție, că întru lumina Ta vom vedea lumina;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 3-lea

Înțelegând Înaintemergătorul puterea Dumnezeirii Tale, Hristoase, cu frică privindu-Te venind la Iordan, se bucură cu duhul și saltă arătându-Te cu mâna oamenilor: „Acesta este Cel ce izbăvește lumea din stricăciune. Acesta este Cel ce ne eliberează din necazuri. Acesta este Cel ce din robi ne face fiii lui Dumnezeu. Acesta, în locul întunericului, luminează oamenii cu apa Dumnezeiescului Botez. Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”. Pe Acesta întâmpinându-L, să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având bogăție de milostivire, ai venit, Iisuse, la păcătoși și la vameși, la râul Iordanului, pentru că nu ai mai răbdat să vezi neamul omenesc muncindu-se de diavolul, ci ai venit ca să-l întrebi iarăși pe Adam: „Unde ești? Nu te ascunde de Mine. Vreau să te văd dacă ești gol și dezbrăcat și astfel să te învrednicești să nu te mai rușinezi”. Pentru aceasta propovăduim marea Ta coborâre, cântându-Ți unele ca acestea:
Slavă Ție, Păstorul cel Bun, că ai voit să cauți oaia cea rătăcită;
Slavă Ție, Fiule, Unule-Născut, că ai venit să o porți pe aceasta pe umerii Tăi;
Slavă Ție, Milostivire nemăsurată, că Te-ai pogorât la omul cel căzut;
Slavă Ție, Iubire nespusă, că ai scos pe oameni din deznădejde;
Slavă Ție, Cel ce întărești mâinile slăbănogite ale bolnavilor;
Slavă Ție, Cel ce vindeci picioarele slăbănogite ale șchiopilor;
Slavă Ție, Cel ce veselești pustia însetată precum câmpia Libanului;
Slavă Ție, Cel ce pustia Iordanului precum Carmelul ai înfrumusețat-o;
Slavă Ție, Rouă de viață dătătoare;
Slavă Ție, că ești Multîndurător precum trestia care se pleacă;
Slavă Ție, Cel ce ai venit să cauți și să ridici pe cel pierdut;
Slavă Ție, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam cel izgonit;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 4-lea

Furtună de gânduri îndoite avea întru sine Înaintemergătorul când Tu, Hristoase, Împărate, ai venit ca un om la râul Iordanului și ai vrut să primești botezul ca un rob, zicând: „Întinde mâna ta și te atinge de capul Meu”; și frica l-a cuprins, săvârșind cele poruncite. Cuprins a fost de tremur Înaintemergătorul, zicând: „De ce ai venit la rob, Doamne, neavând păcate? Cum să botez pe Cel ce poartă necazurile lumii? Cum să luminez pe Luminătorul lumii? Cum să atingă robul cu mâna pe Stăpânul? Eu trebuie să fiu botezat de Tine ca să-Ți cânt: Aliluia!”.

Icosul al 4-lea

Auzind Domnul, Iubitorul de oameni, înălțimea smeritelor cuvinte ale Înaintemergătorului și văzând temerea lui, i-a zis: „O, bunule Ioane, dacă vrei să fii smerit în fața Mea, lasă frica, pentru că trebuie să-Mi slujești, căci așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea, ca prin Mine să se curețe păcatele oamenilor”. Iar noi înțelegând acest cuvânt al Tău, Îți cântăm:
Slavă Ție, Hristoase, Lumina cea adevărată, că mila și dreptatea s-au întâlnit întru Tine;
Slavă Ție, Împăratul adevărului, că dreptatea și pacea s-au sărutat întru Tine;
Slavă Ție, Preadulce Iisuse, că adevărul Tău a strălucit pe pământ, la Betleem;
Slavă Ție, Mântuitorule Atotmilostiv, că dreptatea Ta din cer a venit la Iordan;
Slavă Ție, Curățirea noastră, că apele botezului ne fac mai albi decât zăpada;
Slavă Ție, Lumina noastră, că prin repejunile harului zidești inimă curată întru noi;
Slavă Ție, Cel ce prin coborârea Ta cerurile le-ai plecat, iar capul Tău ai vrut să-L pleci sub mâna Înaintemergătorului;
Slavă Ție, că acoperind Cele de Sus ale Tale, în apele Iordanului ai binevoit să Te afunzi;
Slavă Ție, Doamne al puterilor, de Care se tem și se cutremură toate și Care ai poruncit Înaintemergătorului să lase frica cea mare;
Slavă Ție, Părinte al îndurărilor, că la Tine milostivirea este nemăsurată și necercetată și cu ea ai acoperit păcatele lumii;
Slavă Ție, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Mântuitorul nostru, cercetează-ne pe noi cu mare îngăduința Ta cea nespusă;
Slavă Ție, Cel ce Te-ai arătat la toată lumea, Hristoase Dumnezeul nostru, sfințește-ne pe noi cu arătarea Ta dumnezeiască;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea toată ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 5-lea

Fiind Șuvoi, izvorâtor din Dumnezeu, de har și bunătate, în repejunile Iordanului ai intrat, ca prin ape să curățești păcatul omenesc. Frică s-a făcut văzând pe Făcătorul cerului și al pământului dezbrăcându-Se la râu și primind botezul de la rob. Puterile îngerești s-au mirat, râul Iordan și-a întors apele înapoi, neputând suferi focul ce mânca apele lui, și nici să spele pe Cel Curat și să șteargă pe Cel fără de păcat. Pentru aceasta veselește-te, Iordane, bucurați-vă, izvoare și bălți, toate adâncurile mării; că astăzi s-a sfințit firea apelor, liberându-se de stăpânul întunericului ce se ascunsese acolo. Și toată făptura veselindu-se, cântă cu noi: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Pe Tine, Stăpânul lumii, văzându-Te dumnezeiescul Ioan dezbrăcat și afundat în ape, ca să îneci păcatele lumii și golătatea lui Adam iarăși să o îmbraci în haina măririi, s-a cutremurat cu duhul și a grăit către Tine, Mielul lui Dumnezeu, Care curățești păcatele lumii: „Nu îndrăznesc să mă ating de creștetul Tău, Tu Însuți mă sfințește și mă luminează, pentru că Tu ești Viața și Lumina și Pacea lumii”. Totuși, după cuvântul Tău, cu frică și-a pus dreapta sa pe Dumnezeiescul Tău creștet și botezându-Te și pe Tine, fără de păcat fiind, cu bucurie Ți-a cântat așa:
Slavă Ție, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai luat asupra Ta păcatele lumii;
Slavă Ție, Mântuitorule Milosârde, Care ai binevoit să îneci în apele Iordanului păcatele oamenilor;
Slavă Ție, Cel ce ne-ai spălat pe noi de întinăciunea păcatelor;
Slavă Ție, Cel ce ai dezlegat blestemul lui Adam;
Slavă Ție, că prin Dumnezeiasca Ta arătare pe toți oamenii i-ai bucurat;
Slavă Ție, că prin Botezul Tău în Iordan toată lumea ai luminat;
Slavă Ție, că pentru noi chip de rob ai luat;
Slavă Ție, că prin sărăcia Ta pe noi ne-ai îmbogățit;
Slavă Ție, că prin smerenia Ta stăpânirea vrăjmașului până la capăt ai dărâmat;
Slavă Ție, că, prin Botezul Tău, Împărăția lui Dumnezeu în chip vădit ai început să o zidești pe pământ;
Slavă Ție, că la Iordan calea mântuirii tuturor oamenilor ai arătat;
Slavă Ție, că Lumina vederii de Dumnezeu acolo a luminat;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 6-lea

Propovăduitorul minunat și Înaintemergătorul Ioan multe le grăia oamenilor veniți la dânsul, ca să-Ți gătească Ție calea, Doamne, totuși a tăcut în fața Ta, când ai venit la Iordan, deoarece Tu Însuți i-ai spus: „Dacă vorbești celor nelegiuiți și celor păcătoși, botează-Mă repede, în tăcere”. Nu se cuvine ca gura omului să grăiască cu glas despre Cel ce a venit, Cuvântul lui Dumnezeu, și despre taina ce s-a săvârșit, pentru că îngerii lui Dumnezeu cu frică I-au stat înainte și toată făptura s-a cutremurat. Pentru aceasta și noi în tăcere adâncă și cu multă cucernicie Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

La Iordan a strălucit lumii întregi lumină mare și taină înfricoșată, că Tu, Stăpâne Hristoase, botezându-Te de către Ioan, cu grabă ai ieșit din apă, scoțând împreună cu Tine lumea, și cerul Ți s-a deschis; ca precum, de demult, Adam a închis cerul pentru toți, tot așa oamenii, din nou, împreună cu Tine să dobândească intrarea în locașurile raiului și cu dragoste să-Ți cânte așa:
Slavă Ție, Împăratul păcii, Cel ce ai dărâmat peretele cel din mijloc al vrajbei;
Slavă Ție, Dătătorule de milostivire, Cel ce ai deschis raiul cel închis prin neascultare;
Slavă Ție, că la Iordan cerul cel închis prin păcat iarăși ni l-ai arătat deschis;
Slavă Ție, că atunci ai făgăduit să ne arăți îngerii ce urcă și coboară din ceruri;
Slavă Ție, că prin coborârea Ta cerurile până la pământ s-au plecat;
Slavă Ție, că prin Botezul Tău pământul până la ceruri s-a înălțat;
Slavă Ție, că prin deschiderea cerului tainele negrăite ale lui Dumnezeu întregii lumi s-au arătat;
Slavă Ție, că prin arătarea lumii cerești preasfântă și dumnezeiască binecuvântare tuturor credincioșilor s-a dat;
Slavă Ție, Cel ce în vremea lui Ilie cerurile le-ai încuiat, nu ne încuia nouă ușile milostivirii Tale;
Slavă Ție, Cel ce la Iordan cerurile le-ai deschis, deschide-ne și nouă ușile cămării Tale dumnezeiești;
Slavă Ție, Cel ce ne-ai arătat în Botezul Tău adâncul iubirii Tale de oameni, scoate din adâncul păcatului pe cei deznădăjduiți;
Slavă Ție, Cel ce ai ridicat până la al treilea cer pe aleșii Tăi, ridică-ne în locașurile cerești pe noi, cei căzuți în adâncul păcatului;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 7-lea

Vrând, Doamne, Iubitorule de oameni, să mântuiești lumea ce pierea în păcate, ne-ai descoperit marea taină a dumnezeieștii și întreitei arătări și precum la începutul ființării lumii Duhul lui Dumnezeu, ca un dătător de viață, Se purta deasupra apelor, așa și la Botezul Tău, Doamne, când în râul Iordanului ai vrut să înnoiești și să luminezi neamul omenesc și toată făptura ce suspina împreună cu noi, Același Duh Sfânt iarăși S-a pogorât din ceruri în chip de porumbel și a stat deasupra Ta, ca peste un nou Adam, ca să petreacă de acum în oamenii înnoiți în baia de apă și cu putere de sus fiind îmbrăcați, întru înnoirea duhului, să meargă și să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Făptură nouă ai arătat, Stăpâne al făpturii, la Botezul Tău, primit de la Ioan, căci precum în timpul lui Noe ai înecat păcatele celei dintâi lumi, așa și în apele Iordanului iarăși ai înecat păcatele întregii lumi, zidită din nou cu foc și Duh și apă, săvârșind o minunată înnoire și renaștere. Cu Duh ai zidit din nou sufletele, cu apă ai sfințit trupul, povățuind omul, și astfel în chip tainic, din apă, zidești împreună cu Duhul Biserica cea cu mulți fii, ca să-Ți cântăm totdeauna așa:
Slavă Ție, Ziditorul făpturii, Cel ce ai plecat cerurile și Te-ai coborât la Iordan;
Slavă Ție, Mântuitorul lumii, Cel ce ai deschis cerurile și ne-ai arătat nouă Duhul lui Dumnezeu;
Slavă Ție, Atotbunule, că Duhul Tău cel Sfânt ne învață dreptatea pe pământ;
Slavă Ție, Cel ce prin apă și prin Duh ai înnoit firea noastră cea învechită prin păcat;
Slavă Ție, Cel ce prin focul dumnezeirii în repejunile Iordanului ne-ai dăruit lumina cunoștinței;
Slavă Ție, Hristoase, că prin Pogorârea Duhului Tău cel Sfânt ne-ai făcut părtași la firea cea dumnezeiască;
Slavă Ție, că prin duhul înțelepciunii și al înțelegerii ai descoperit oamenilor adevărata vedere a lui Dumnezeu;
Slavă Ție, că, prin pogorârea Duhului lui Dumnezeu asupra Ta, duhul tăriei și al înțelepciunii, al vederii și smereniei și duhul temerii de Dumnezeu ai vărsat asupra noastră;
Slavă Ție, că în repejunile Iordanului capetele balaurilor le-ai ars;
Slavă Ție, că prin arătarea Duhului lui Dumnezeu în chip de porumbel după blândețile acestuia ne-ai chemat pe noi la curăție feciorească;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și toată lumea ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 8-lea

Înfricoșătoare și minunată este arătarea Sfintei Treimi la Iordan: mai întâi Fiul Cel Preaiubit S-a arătat în trup, botezându-Se de către robul, îndată Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel, apoi Preadumnezeiescul Părinte a glăsuit din ceruri, mărturisind: „Acesta este Fiul Meu cel Iubit întru Care am binevoit”. O, mare și preaslăvită taină: din cer a tunat Domnul și Cel de Sus Ți-a deschis glasul Său, ca să se împlinească proorocia părintelui David: „Glasul Domnului peste ape, Dumnezeul Slavei a tunat, Domnul pe ape multe. Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru strălucire”. Pentru aceasta și noi Îți cântăm cu nevrednice buze, din adâncul sufletului: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul ești întru cele înalte, Iisuse, totdeauna șezând în ceruri cu Tatăl, dar nici de cele de jos nu Te desparți, născut fiind cu trupul, în Betleem, din Curată Fecioară, acum la Iordan Te arăți întregii lumi, ca pe cei ce ședeau întru întuneric și în umbra morții să-i luminezi cu lumina Arătării Tale. Pentru aceasta, luminați fiind cu lumina arătării Treimice, Îți cântăm Ție, Dumnezeului Celui ce Te-ai arătat și pe pământ ai fost văzut și lumea ai luminat:
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ești închinat întru cei de sus împreună cu Tatăl și cu Duhul;
Slavă Ție, Fiul Tatălui, Cel ce ești cântat de Înaintemergătorul întru cei de jos;
Slavă Ție, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui și ești propovăduit de glasu-I din ceruri;
Slavă Ție, Cel ce Te-ai întrupat pentru noi și de toată lumea ești numit preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu;
Slavă Ție, că arătându-Te în apele Iordanului, Lumina cea neapusă a Treimii în Botezul Tău ne-ai descoperit;
Slavă Ție, Cel ce ai fost botezat de mâna robului, și pe noi, robii Tăi fiind, prin această baie, din nou ne-ai făcut fiii lui Dumnezeu;
Slavă Ție, Izvorul vieții și al nemuririi, Care iarăși ne-ai adus pe noi, cei născuți din apă și din Duh, la starea fericită a raiului;
Slavă Ție, Făcătorul cerului și al pământului, Care prin botezul Tău de foc vii să faci un cer nou și un pământ al dreptății;
Slavă Ție, Răsăritul răsăriturilor, Cel ce prin Botezul Tău ai luminat pe cei ce dormeau în întunericul și în umbra morții;
Slavă Ție, Lumină din Lumină, că Lumina cea nevăzută a Duhului Tău a strălucit în sufletele noastre;
Slavă Ție, Împărate fără de început, că prin apele curate ale Botezului Tău ai spălat păcatul strămoșesc;
Slavă Ție, Stăpânul făpturii, că pe oamenii cei însetați i-ai adăpat din destul;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și toată lumea ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerilor s-a mirat de marea taină a dumnezeieștii Tale arătări: că pe Adam, cel stricat prin păcat, l-ai înnoit în repejunile Iordanului, și capetele nevăzuților balauri, ce se încuibaseră acolo, le-ai zdrobit cu Botezul Tău și astfel adâncul beznei diavolului l-ai deschis ca, de acolo, să ne scoți pe noi și să începi a zidi Împărăția Ta, care nu este din lumea aceasta și despre care a proorocit David zicând: „Împărăția Ta este împărăție a tuturor veacurilor și stăpânirea Ta în fiecare neam și neam”; pe care și noi proslăvind-o, Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Grăitorul de Dumnezeu și îngerul dumnezeiesc, marele Înaintemergător, prezis a fost de Maleahi proorocul, că numai el, unul, dintre oameni s-a învrednicit, Doamne, ca la botezul Tău să vadă venirea Duhului și să audă glasul Părintelui, mărturisind din ceruri că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, ca să fie primit propovăduitor al arătării Dumnezeieștii Treimi. Acela a mărturisit oamenilor într-o zi de dimineață, zicând: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel și a șezut deasupra Lui. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”. Iar noi, pricepând această mărturie, proslăvim Dumnezeiasca Ta arătare, Hristoase, cântând:

Slavă Ție, Dumnezeul Preaveșnic, că ești mărturisit de glasul Înaintemergătorului;
Slavă Ție, Miel Nevinovat, că prin arătarea Duhului Sfânt ești mărturisit din ceruri;
Slavă Ție, Putere Preaînaltă, că prin deschiderea porților cerești deasupra Iordanului ne-ai deschis porțile închise ale raiului;
Slavă Ție, Veșnică Milostivire, că prin Botezul Tău ai arătat oamenilor o nouă lume;
Slavă Ție, Împăratul lumii, Care ai vestit pe pământ pace și mântuire;
Slavă Ție, Soarele Dreptății, că ai strălucit în inimile noastre lumina dreptății Tale;
Slavă Ție, că prin arătarea Sfântului Duh la Botezul Tău ne-ai învrednicit să intrăm cu sufletul curat în cereasca Ta cămară;
Slavă Ție, că pe Tatăl ceresc la Botezul Tău ni L-ai arătat, ca toți cei ce credem în Tine cu dreptate să fim fiii Lui;
Slavă Ție, că prin Duh și prin foc ai luminat firea noastră cea înnegrită prin păcat;
Slavă Ție, că prin apă și prin Duh ai curățit prealuminat trupul nostru neputincios și stricat de patimi;
Slavă Ție, Dumnezeule, că, arătându-Te în trup, toată lumea ai înnoit în repejunile Iordanului;
Slavă Ție, că, luând asupra Ta păcatele lumii, păcatul strămoșesc l-ai înecat în apele Botezului;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea toată ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiești firea noastră cea căzută și sărăcită, Hristoase Mântuitorule, ai venit la râul Iordan, la păcătoși și la vameși, și ai primit Botezul de la Ioan, ca să iei asupră-Ți, acolo, în ape, greutatea păcatelor oamenilor și ca un miel al lui Dumnezeu să fii gata să mergi de bunăvoie la jertfă și să răscumperi păcatele lumii cu scump sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai și afundat în apele Iordanului ca, îngropându-Te acolo, să Te gătești pentru botezul morții, despre care, mergând spre patimă, ai zis: „Cu botez Mă voi boteza și cât Mă chinuiesc până se vor împlini acestea”. Pentru care și noi cu mulțumire Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveșnic, Iisuse Hristoase, Tu ai venit la Iordan pentru a Te arăta la toată lumea, ca să dezlegi, ca un Judecător Atotmilostiv, osânda lui Adam cel întâi zidit, singur ispitind inimile tuturor să dai viață nouă, oamenilor. Pentru aceasta cu mâna luând lopata cea curățitoare, aria întregii lumi cu înțelepciune ai curățit-o, despărțind, precum păstorul, oile de capre. Învrednicește-ne și pe noi, cei botezați în numele Preasfintei Treimi, să fim mântuiți și așezați de-a dreapta Ta, și bineplăcută să-Ți fie această cântare:
Slavă Ție, Arhiereule, că trecând cerurile, prin Botezul Tău pământul l-ai luminat;
Slavă Ție, Păstorul cel Mare al oilor, că la turma Ta ai venit la Iordan;
Slavă Ție, că întemeind pământul pe ape, l-ai înnoit la apele Iordanului cu harul Duhului;
Slavă Ție, că întărind cerul a doua oară deasupra apelor, ai zidit un cer nou, Biserica Ta, în apele Botezului Tău;
Slavă Ție, Izvorul vieții noastre, că la izvoarele mântuirii ai chemat pe oamenii Tăi însetați;
Slavă Ție, Propovăduitorule al veșnicului adevăr, că setea noastră cea duhovnicească ai potolit-o fără preț și fără argint;
Slavă Ție, că bogat fiind în milostivire, pentru prea multă dragoste, Te-ai jertfit pentru noi;
Slavă Ție, că pe noi, cei morți în păcate, vii ne-ai făcut în apele botezului;
Slavă Ție, că Te-ai îngropat în apele Iordanului, ca și noi să ne îngropăm prin botez întru moartea și Învierea Ta;
Slavă Ție, căci cu apele Iordanului Te-ai îmbrăcat ca și cu o haină, ca și noi să ne îmbrăcăm cu Tine în hainele luminoase ale dreptății și curăției;
Slavă Ție, că peretele cel din mijloc al vrajbei cu trupul Tău l-ai dărâmat, ca și pe noi, cei ce suntem pe mare, departe, să ne apropii de Tine;
Slavă Ție, că pe toți oamenii i-ai împăcat în unul trupul Tău, ca și pe noi cei străini și pribegi să ne zidești în Una și Dumnezeiasca Biserică;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 11-lea

Cântare nouă să-Ți cânte Ție, Hristoase, toată făptura, că din Fecioară Te-ai născut și în Iordan Te-ai botezat. Oamenii duhovnicește să se veselească, proslăvind sărbătoarea strălucitei noastre luminări, împreună cu dumnezeiescul Grigorie, să cântăm zicând: „Este timpul înnoirii, să ne înnoim de sus, ziua rezidirii, să ne îmbrăcăm în Noul Adam, ziua luminării, să ne luminăm dumnezeiește”; ca întru înnoirea duhului să începem a umbla și cu îngerii totdeauna să cântăm cântarea cerească: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Luminoasă și Strălucitoare Lumină ești, Hristoase, Lumina Veșnică a Unuia Născut din Tatăl! Preacinstitul Tău trup s-a aprins în mijlocul Iordanului ca un luminător, Tu ai strălucit precum soarele și ai dăruit lumii prin Botezul Tău lumina cea mare și nevăzută a harului și adevărului, luminând pe tot omul ce vine în lume, ca oamenii ce ședeau în întuneric și în umbra morții să vadă lumină mare și să meargă după ea. Luminează-ne, așadar, pe noi cei ce rătăcim în întunericul păcatului, ca, înnoindu-ne și urcându-ne la înălțime cerească, să-Ți cântăm așa:
Slavă Ție, Luminătorul lumii, că ai venit să ne botezi cu Duh Sfânt și cu foc;
Slavă Ție, Mântuitorul celor păcătoși, că ai binevoit să ne scoți din adâncul păcatului;
Slavă Ție, Lumina cea fără de început și Pururea Fiitoare, că ai curățit întinăciunea sufletelor noastre în apele Botezului;
Slavă Ție, Lumina care întrece orice strălucire, că în strălucirile sfinților Tăi îi luminezi pe cei credincioși;
Slavă Ție, Strălucirea Slavei Tatălui, că prin arătarea Ta ai izgonit întunericul nevederii;
Slavă Ție, Cel ce locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, că prin Botezul Tău a strălucit Lumina vederii de Dumnezeu;
Slavă Ție, Lumină din Lumină, că ai strălucit întru întuneric, ca să ne curățești de întunericul păcatelor;
Slavă Ție, Soarele Dreptății, Cel ce ne-ai vestit nouă dimineața mântuirii, întru lumina faptelor bune învață-ne pe noi;
Slavă Ție, Lumina cea Neînserată, Care a strălucit la Iordan, întru lumina Ta strălucește-ne Lumina cea neapusă a Sfintei Treimi;
Slavă Ție, Chipul cel Prealuminos al Tatălui, dă-ne viața cea minunată și neîmbătrânitoare în baia nașterii din nou;
Slavă Ție, Biruitorul morții, din veșnică moarte izbăvește-ne pe noi;
Slavă Ție, Începătorul vieții, îndreptează-ne pe noi la viața veșnică;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea toată ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 12-lea

Harul dumnezeiesc și mântuitor s-a arătat astăzi tuturor oamenilor în Botezul Tău, Hristoase, Mântuitorule; căci ai venit la Iordan, Unule, să curățești păcatele oamenilor și să zdrobești capetele balaurilor ce se încuibaseră acolo, dăruind harul botezului care dezleagă sufletele și trupurile noastre. Ca noi cu smerenie și sârguință să alergăm la preacuratul izvor și să scoatem apa vieții, că harul Duhului și darurile tainice și duhul cunoașterii se dau în chip nevăzut tuturor celor ce o scot cu credință, Mântuitorule, ca toți să-Ți cânte cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând, Hristoase, Arătarea Ta mântuitoare, proslăvim toți Botezul Tău de la Ioan în apele Iordanului, ne închinăm negrăitei Tale îngăduințe de omul căzut, credem cu Înaintemergătorul că Tu cu adevărat ești Mielul lui Dumnezeu, Care ai luat asupra Ta în apele Iordanului păcatele a toată lumea, ca să le speli și să le răscumperi cu Preacurat Sângele Tău. Pentru aceasta ne rugăm Ție: poartă și nenumăratele noastre păcate și nu ne lipsi pe noi în această mare și luminată zi să-Ți cântăm cu mulțumire și inimă curată unele ca acestea:
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, că ne-ai strălucit în apele Iordanului lumină spre luminarea întregii lumi;
Slavă Ție, Preaveșnic Dumnezeu, că ne-ai arătat în Botezul Tău mare har și iubire pentru toți oamenii;
Slavă Ție, Mântuitorul celor rătăciți, că ai venit să cauți în repejunile Iordanului pe cei pierduți pe cale;
Slavă Ție, Biruitorul morții, că ai binevoit să dăruiești viață nouă și curată nu după trup, ci întru înnoirea duhului;
Slavă Ție, Stăpânul vieții și al morții, că ai tocit boldul morții și prin Arătarea Ta ne-ai dăruit viață nesfârșită;
Slavă Ție, Făcătorul cerului și al pământului, că prin Botezul Tău cerul și pământul s-au veselit pe malurile Iordanului;
Slavă Ție, Împăratul celor ce împărățesc, că împărăția lumii acesteia de aici începe să odrăslească în Împărăția Ta;
Slavă Ție, Doamne al celor ce stăpânesc, că cerurile astăzi se deschid tuturor celor ce vor să se mântuiască și toată firea noastră începe să se curățească;
Slavă Ție, Mântuitorul nostru, că ai venit la Iordan să ne mântuiești pe noi nu după faptele dreptății, ci după mare mila Ta;
Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, că ai dat firea apelor; adapă sufletul cel însetat cu apa cucerniciei, după mare mila Ta;
Slavă Ție, Fiule, Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, hrănește inima mea cu arătarea cuvintelor Tale;
Slavă Ție, Dumnezeule Atotputernic, Care singur faci minuni, aprinde sufletul meu cel rece cu înțelegerea minunilor Tale;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea toată ai luminat, slavă Ție!

Condacul al 13-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai venit la Iordan ca să ridici păcatele întregii lumi, primește această neînsemnată rugăciune pe care Ți-o aducem din toată inima și ne luminează pe noi, cei ce ședem în întunericul păcatelor, cu mântuitorul Tău Botez primit de la Ioan, ca să ne mântuim prin Tine de bolile sufletești și trupești, să începem a păși drept întru înnoirea vieții și să-Ți cântăm cu toți sfinții: Aliluia. (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Veniți în grabă astăzi, puteri îngerești…, Condacul 1: Pe Tine, Împăratul cerului și al pământului…,

Icosul 1

Veniți în grabă astăzi, puteri îngerești, văzând pe Stăpânul Hristos, venit la repejunile Iordanului să curețe păcatul lui Adam, și cunoscând dumnezeiasca taină, cu frică proslăviți marea Sa coborâre, că Dumnezeu S-a făcut om și neștiind de păcat vine ca un Miel al lui Dumnezeu să ridice păcatele la toată lumea. Pentru aceasta, cei ce proslăviți dumnezeiasca arătare a lui Hristos, cântați Lui, ca și la Betleem, aceste laude:
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, că din cer de la Tatăl ai venit în această lume;
Slavă Ție, Dumnezeule Cel Preaînalt, Care Te-ai coborât chiar până la chipul de rob;
Slavă Ție, Mântuitorul lumii, căci ca un om ai venit la Ioan să Te botezi;
Slavă Ție, Luminătorul făpturii, căci ca un nou Adam păcatele lui Adam cel căzut ai purtat;
Slavă Ție, Lumina cea fără de început, Care la Iordan ai vrut să strălucească lumina cea mare a cunoștinței pentru toată lumea;
Slavă Ție, Soarele Dreptății, Care ai dorit să dăruiești oamenilor în Arătarea Ta prealuminoasă dimineață a harului;
Slavă Ție, Cel ce ai venit să scapi lumea de vechea înșelăciune;
Slavă Ție, Cel ce ne-ai arătat nouă marea taină a credinței;
Slavă Ție, Cel ce ai săvârșit pentru noi minuni mari cu ape multe;
Slavă Ție, Cel ce ai luminat cerurile și tot pământul cu lumina învățăturilor Tale;
Slavă Ție, Cel ce pe faraon cel gândit l-ai înecat în repejunile Iordanului;
Slavă Ție, Cel ce ai adus oamenii, prin apele botezului, la viața veșnică;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

Condacul 1

Pe Tine, Împăratul cerului și al pământului, Luminătorul nostru, văzându-Te în Iordan, botezat de robul Tău, cerurile s-au înfricoșat și tot pământul s-a înfiorat, îngerii s-au mirat și toată făptura s-a bucurat. La păcătoși și la vameși ai venit ca să speli cu ape păcatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu mulțumire Îți cântăm: Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

și această

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Unule Născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Care luminezi toate, Care nestricat Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria și ai venit în lumea aceasta pentru mântuirea noastră. Tu însă nu ai răbdat să vezi neamul omenesc muncit de diavolul și pentru aceasta în luminata zi a dumnezeieștii Tale Arătări ai venit la Iordan, la păcătoși și la vameși, ca să Te botezi de la Ioan, fără de păcat fiind, ca să împlinești toată dreptatea și să speli în apele Iordanului păcatele întregii lumi, ca un Miel al lui Dumnezeu, să le iei asupra Ta și să ne mântuiești cu Cinstit Sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai afundat în apele Iordanului, ai deschis cerul cel închis de Adam și Duhul Sfânt a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat și ai îndumnezeit firea noastră și dumnezeiescul Tău Părinte Ți-a vestit bunăvoirea Sa, pentru că ai împlinit voia Lui și ca un om ai primit păcatele și prin junghiere Te-ai gătit, după cum Tu Însuți ai grăit: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l primesc”, și, astfel, în această prealuminată zi, Tu, Doamne, ai pus începutul mântuirii noastre. Pentru aceasta toate puterile cerești se bucură și toată făptura se veselește, așteptând slobozire din stricăciune, zicând: „A venit luminarea, s-a arătat harul și izbăvirea, lumea se luminează și oamenii se umplu de bucurie. Să se veselească acum cerul, pământul și toată lumea să se bucure, râurile să salte, izvoarele, lacurile, adâncurile și mările să dănțuiască, că prin Dumnezeiescul Botez astăzi s-a sfințit firea lor. Să se bucure astăzi și adunarea oamenilor, că firea lor capătă astăzi starea cea dintâi, și toți să cânte cu bucurie: Este timpul Arătării lui Dumnezeu. Veniți cu mintea la Iordan să vedem priveliște mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan, Hristos îngroapă în apă păcatele noastre, Hristos merge să caute oaia cea rătăcită și o găsește și o duce în rai”. Această taină dumnezeiască păzind, iubitorule de oameni, Doamne, învrednicește-ne pe noi, cei ce însetăm după glasul Tău, să venim la Tine, Izvorul cel pururea dătător de viață, să scoatem apa harului Tău și iertarea păcatelor și să trăim în veacul de acum în curăție și feciorie, în dreptate și cucernicie, așteptând nădejdea cea fericită și arătarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru, pentru că nu ne mântuiești numai după faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire și cu înnoirea Sfântului Tău Duh, în baia nașterii din nou, ca îndreptați cu harul Tău să fim moștenitori ai vieții veșnice în Împărăția Ta, unde ne învrednicește să slăvim, împreună cu toți sfinții, Preasfântul Tău Nume cu Părintele Tău fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Reclame

Poezii despre suflet de Daniela Ghigeanu, din volumul nepublicat „Scaunul din livadă”

Balada unei păsări fără cântec

 

La izvoare de munte

Timpul trece mai iute,

Zborul este mai lin,

Cerul e mai senin.

Sufletul călător

A pornit-o în zbor,

Căutându-și chemarea

Unde lucește marea.

Din pulbere clădit,

Trupul cel istovit,

Cum ar vrea să se smulgă

Din sălașu-i de slugă!

Să zboare printre stele

Cu aripi mititele…

Dar pasărea-i bolnavă,

Hrănită cu otravă,

În mlaștină ținută,

Cu lanțuri petrecută.

N-aude-n depărtare

Vreun zvon de zburătoare.

Ea nu mai are glas,

Căci gâtul i-a fost ars,

Iar ochii i-au albit

De dorul ne-mplinit.

Dar la izvoare de șes

Timpul ei a fost șters.

Pasărea s-a-nălțat,

Cu argint s-a-mbrăcat.

Și-ntr-un măr înflorit

Ea sălaș și-a găsit!

Ce frumos mai cânta

Când în zbor se-avânta!

O, ce glas cristalin,

Ce mireasmă de crin…

 

Ce rămâne?

N-a fost dreptate fără suferință

Și n-a fost soare fără nori.

În toate câte le-am trăit

Există jertfă și durere.

N-a fost iubire fără despărțire

Și n-a fost început fără sfârșit.

În toate câte le-am trăit

Există despărțire și unire.

Viața-i o cursă cu opriri,

Un carusel de sentimente,

O goană după suveniruri,

O luptă pentru un nimic.

E un contract cu termen fix

Cu obligații și cu drepturi,

Când ni se pare că avem câștig

În iluzoria cetate!

Toate se duc, apoi revin

Ca apele, la matca veche,

Zadarnică e lupta noastră

Într-o bărcuță ne-nsemnată.

Căci toate trec și vin din nou

După o lege neschimbată.

Am fost cândva, suntem acum

Și vom mai fi și altădată!

Nimic nu vom lua cu noi

Din lumea asta tulburată,

Căci toate trec, uitați vom fi,

Ca oalele de veacuri îngropate.

 

Din al cerului dor

 

Din al cerului dor

Îngerul călător

Peste timp zăbovea

Și în stihuri grăia:

Tu, frumos muritor,

Pe pământ călător,

Cu a ta haină grea

Nu mai știi a zbura!

Trupul ți-este sicriu,

Sufletul ți-e pustiu.

Doamne, dă-i pacea ta,

Doamne, dă-i liniștea!

Fă-i un cuib de lumină,

Într-o albie lină,

Bietului truditor,

Pe pământ trecător.

 

Daniela Ghigeanu,

Alba Iulia, 22 octombrie 2017

 

 

 

Ruga Maicii Domnului din cărticica cu denumirea: “Talisman”

Ceva frumos- o rugăciune către Maica Domnului! Cu cuvinte simple, din care emoția se revarsă ca un curcubeu spre sufletul cititorului. Este o rugăciune populară veche transmisă din generație în generație. Mulțumesc!

Rugăciunea Talisman către Maica Domnului

Sursa: http://grauntele.eu/ruga-maicii-domnului-din-carticica-cu-denumirea-talisman/

Poezie patriotică scrisă de Nicolae Negrilă

                                                               Câte stele

                                                                                                        de Nicolae Negrilă

ziuaunirii_72184900

Câte stele s-au mai stins

În al meu popor

Când a fost mereu cuprins

De un val cotropitor.

Şi câţi flăcăi cu chip frumos

S-au stins cu fruntea-n glie,

Gândind că jertfa-i cu folos

În vremea ce-o să vie.

Şi câte mame s-au uscat

De-atâta plâns şi jale,

Văzând odorul lor plecat

Pe neîntoarsa cale.

De poţi puţin să retrăieşti

Imensa lor durere,

Pe înaintaşi să-i preţuieşti

Conştiinţa ta o cere.

Că de ar fi să preţuim

Jertfa lor cea mare

Chipurile lui Ioan, Marin şi Achim

Le-am pune pe icoane.

Dar jertfa voastră, să se ştie,

Că n-a fost în zadar,

Căci scumpa noastră Românie

Rămase în al ei hotar!

22 ianuarie 2017

FILMUL ODESSA IN FLACARI – o capodoperă cinematografică româneasca distrusă de ocupantii sovietici, descoperita întâmplător în arhivele studiourilor Cinecitta din ROMA

CER SI PAMANT ROMANESC

În 2004, cinematografia românească a primit un dar nesperat. Presa italiană a scris despre un fapt cu totul inedit, anume descoperirea întâmplătoare, în arhivele studiourilor Cinecita din Roma, a peliculei filmului “Odessa în flăcări”, considerat definitiv pierdut. “Odessa în flăcări”, realizat în anul 1942, într-o coproducţie româno-italiană, este consemnat în istoria cinematografiei europene şi mondiale, o capodoperă a genului.

 Filmul a fost distins cu Marele Premiu la Festivalul Internaţional de film de la Veneţia, în 1942.

O basarabeanca in rolul principal

Denumirea originala: ODESSA IN FIAMME
( ODESSA IN FLACARI )
An: 1942
Regizor: Carmino Galleone
Autorul scenariului: Nicolae Kiritescu
Actori: Maria Cebotari, Carlo Ninchi, Filippo Scelzo, Olga Solbelli, Willi Colombini
Durata: 1:31:31
Limba: italiana (subtitrat in limba romana)

Avand ca subiect drama refugiatilor din Basarabia, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si a ororilor comise de trupele NKVD, filmul a fost interzis dupa ocuparea tarii de catre…

Vezi articolul original 2.494 de cuvinte mai mult

Acatistul Maicii Domnului – La icoana „Sporirea Minții”

Acatistul Maicii Domnului – La icoana „Sporirea Minții”
(15 / 28 august)

Sursa: http://www.sfintiiarhangheli.ro/acatistul-maicii-domnului-la-icoana-sporirea-mintii

icoana_sporirea_mintii

Condacul 1:
Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei cerului și a pământului, celei ce întregii lumi vindecarea duhovnicească îi dăruiește, cântare de mulțumire îi aducem pentru comoara dumnezeiască ce ne-a dăruit-o, făcătoarea de minuni a ei icoană, numită „Sporirea minții”, cu care îngrădiți fiind, cu luminoasă bucurie slăvim și cu dragoste glăsuim: Bucură-Te, Crăiasa preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Icosul 1:
Îngerul vestitor în cetatea Nazaret a fost trimis către Preacurata Pruncă Maria, ca să-i grăiască: Bucură-Te! Iar Preacurata, auzind a arhanghelului bună vestire, în smerenia inimii ei, așa i-a răspuns: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Atunci Dumnezeu-Cuvântul în pântecele ei S-a întrupat. Iar noi, păcătoșii, pe Maica lui Hristos Dumnezeul nostru cu evlavie cinstind-o, așa cum îngerul ne-a învățat, cu smerenie să-i cântăm Celei pline de har:
Bucură-Te, ceea ce ești binecuvântată între femei;
Bucură-Te, ceea ce de la Domnul har ai aflat;
Bucură-Te, cea adumbrită de puterea Celui Preaînalt ;
Bucură-Te, ceea ce de Duhul Sfânt ai fost sfințită;
Bucură-Te, roaba credincioasă a Domnului;
Bucură-Te, Pruncă de Dumnezeu aleasă;
Bucură-Te, ceea ce pe Mântuitorul lumii ai născut;
Bucură-Te, Maica Luminii, ceea ce pe toți îi luminezi;
Bucură-Te, ceea ce întreci mintea celor înțelepți;
Bucură-Te, ceea ce rosturile credincioșilor le deslușești;
Bucură-Te, Împărăteasa cerului și a pământului;
Bucură-Te, că pe tine te fericesc toate neamurile;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 2:
Văzând, Preaneprihănită, dorirea poporului celui nou, pe binevestitorul evanghelicelor taine, Apostolul Luca, l-ai blagoslovit, preacurat chipul tău să-l zugrăvească și, privind la acesta, cu putere ai grăit: Cu acest chip zugrăvit vor fi harul meu și puterea. De aceea, în fața sfintelor tale icoane, cu care întreaga lume creștină ai împodobit, cu evlavie ne închinăm și, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru tine Îi cântăm Aliluia!
Icosul 2:
Ceea ce cereasca înțelepciune o deslușești, Fecioară Preacurată, tuturor credincioșilor ai binevoit a le descoperi că în lume lucrează voia lui Dumnezeu, bună, bineplăcută și desăvârșită, care depășește orice minte. Caută spre noi, Născătoare de Dumnezeu atotlăudată și cu lumina adevărului luminează-ne, mângâie-ne ca o Maică, pe calea cea dreaptă ne călăuzește, ca astfel să-ți strigăm, cei ce ne rugăm ție:
Bucură-Te, ceea ce pe Hristos, puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu o ai nascut;
Bucură-Te, ceea ce pe Dumnezeu cu cu omul L-ai unit;
Bucură-Te, ceea ce sufletele noastre cu lumina minții le luminezi;
Bucură-Te, vas negrăit al slavei lui Dumnezeu;
Bucură-Te, începătoare a cinstirii sfintelor icoane;
Bucură-Te, dătătoarea comorilor duhovnicești;
Bucură-Te, ceea ce sfintelor tale icoane har le dăruiești;
Bucură-Te, căci privind la icoanele tale, ție ne închinăm;
Bucură-Te, ceea ce prin sfintele tale icoane întregii lumi vindecări dăruiești;
Bucură-Te, ceea ce mințile și inimile noastre la cer le ridici;
Bucură-Te, ceea ce întreaga zidire cu raza harului tău ai luminat;
Bucură-Te, ceea ce împreună cu Fiul tău Dumnezeu de-a pururi împărățești;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 3:
Adumbriți fiind de puterea harului, niște creștini evlavioși în cetatea Nazaretului au ajuns și acolo casa Născătoarei de Dumnezeu au aflat, unde Preacurata s-a născut și bunăvestirea arhanghelului a primit, și au mutat Sfânta Casă în pământul Italiei, în orașul Loreto. Până în zilele noastre, în catul de sus al Sfintei case icoana Născătoarei de Dumnezeu, din lemn făurită, se păstrează, pe care cereștile puteri îngerești nevăzut o înconjoară și cu cucernicie o cinstesc, cu bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3:
Milostivire de maică având spre tot neamul creștinesc, toate colțurile lumii le chemi la mântuire, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, de aceea în casa ta felurite neamuri din multe țări sosesc și în fața icoanei tale își mărturisesc păcatele. De aceea, de la răsărit și până la apus icoana ta se slăvește și credincioșii izbăviți de boli, de dureri și de necazuri mulțumire îți aduc, strigând către tine:
Bucură-Te, casa pe care Înțelepciunea lui Dumnezeu Sieși și-a zidit;
Bucură-Te, cetate dumnezeiască, ce din mica cetate a Nazaretului ai venit;
Bucură-Te, ceea ce prin nașterea ta casa lui Dumnezeu ai luminat;
Bucură-Te, Pruncă, mai înaltă decât Sfânta Sfintelor;
Bucură-Te, ceea ce cu dumnezeiescul Prunc De-dinainte-de-veci în Nazaret ai sosit;
Bucură-Te, ceea ce tainei mântuirii neamului omenesc ai slujit;
Bucură-Te, scara, pe care de la pământ la cer ne suim;
Bucură-Te, minunat acoperământ al întregii lumi;
Bucură-Te, căci cu credință preacuratului tău chip zugrăvit ne închinăm;
Bucură-Te, căci de la el daruri pline de har pentru mântuirea sufletelor noastre luăm;
Bucură-Te, ceea ce semne minunate prin icoanele tale săvârșești;
Bucură-Te, puternică apărătoare a neamului creștinesc;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 4:
Un oarecare zugrav de urgia unei boli cumplite fiind stăpânit și la tulburarea mintii ajungând, de la doctorii pamântești nici un folos nu a aflat. Atunci Preacurata Născătoare bolnavului i s-a arătat și să-i zugrăvească icoana, care sfințește casa ei din orașul Loreto i-a poruncit. Acestea împlinind, zugravul s-a vindecat și, din acea zi, icoana pictată „Sporirea mintii” a numit-o, cântând în fața ei cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
Creștinii din țara Rusiei auzind că, spre bucuria și mângâierea lor, Preacurata Născătoare să le dea icoana sa numită „Sporirea mintii” a binevoit, cu multe chipuri ale ei bisericile și casele și-au împodobit, de la care mulțime de semne negrăite și minuni din belșug se săvârșeau pentru toți cei ce cu credință se apropiau și îi cântau Preabinecuvântatei Născătoare așa:
Bucură-Te, ceea ce cinstita icoană a chipului tău spre mângâiere și sfințire ne-ai dăruit;
Bucură-Te, ceea ce durerile sufletești și trupești cu icoana ta grabnic le tămăduiești;
Bucură-Te, ceea ce pământul Rusiei cu acoperământul milostivirii tale l-ai adumbrit;
Bucură-Te, ceea ce pe iubitorii și cinstitorii icoanei tale de toate necazurile îi izbăvești;
Bucură-Te, ceea ce în chip nevăzut, împreună cu sfintele tale icoane, în casele noastre pătrunzi;
Bucură-Te, ceea ce binecuvântare și bucurie astfel ne dăruiești;
Bucură-Te, ceea ce pe cei părăsiți de doctori în preaputernicele tale brațe îi primești;
Bucură-Te, vindecătoare a celor ce mințile, din pricina bolii, și-au rătăcit;
Bucură-Te, nădejdea celor fără de nădejde;
Bucură-Te, luminarea cugetelor noastre;
Bucură-Te, oglinda curată a cunoștinței adevărului;
Bucură-Te, căci de la răsărit până la apus numele tău se fericește;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 5:
Asemeni unei stele călăuzite de Dumnezeu s-a arătat icoana ta, Maică a Domnului: țara Rusiei și orașele ei le sfințește, pe cei aflați în întunericul neștiinței cu lumina cunoștinței dumnezeiești îi luminează, mintea noastră cea întunecată de păcate o limpezește, pe cei rătăciți pe calea poruncilor Fiului tău și Dumnezeu îi îndrumă, Căruia spre mulțumire Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 5:
Văzând comoara dumnezeiască, icoana minunată a Maicii Domnului, către aceasta cu sârguință să alergăm, pentru ca în neputințe vindecare, în mâhniri mângâiere, în necazuri izbăvire să primim și cu bucurie să-i cântăm Apărătoarei noastre:
Bucură-Te, ceea ce cu ivirea icoanei tale pe credincioși i-ai luminat;
Bucură-Te, căci prin tine Soarele Dreptății, Dumnezeul nostru în întuneric a strălucit;
Bucură-Te, Maica a Luminii Minții, care au harul întreaga lume ai luminat-o;
Bucură-Te, ceea ce cu zorile harului ne înțelepțești;
Bucură-Te, ceea ce cu lumina ta întunericul neștiinței noastre îl risipești;
Bucură-Te, Fecioară, căci prin tine lumina cunoștinței dumnezeiești tuturor le-a strălucit;
Bucură-Te, candelă nestinsă, ceea ce flacăra credinței o aprinzi;
Bucură-Te, ceea ce calea virtuților o deslușești;
Bucură-Te, izvorul sfințeniei;
Bucură-Te, puternica noastră Apărătoare de necazuri și de urgii;
Bucură-Te, făclie neostoită a iubirii dumnezeiești;
Bucură-Te, ceea ce prin strălucirea minunilor tale primăvara mântuirii o binevestești;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 6:
Întreaga lume propovăduiește milostivirea ta, o, Maică a Domnului nostru, căci în toate orașele și satele de pe pământul Rusiei icoana ta, cea numita „Sporirea minții” cu raze de minuni strălucește, luminând sufletele noastre cu lumina harului dumnezeiesc și îndemnându-ne să-I cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit: Aliluia!
Icosul 6:
Strălucit-a în cinstita ta icoană, Preacurată, lumina mântuirii celor rătăciți în bezna păcatelor și a patimilor și toți cei ce cu credință și evlavie se roagă în fața ei grabnic ajutor primesc. Întunecimea minților noastre cu lumina ta risipește-o, Atotlăudată, și dă-le să vadă lumina cea adevărată tuturor celor ce cu dragoste îți cântă așa:
Bucură-Te, stea neapusă, ceea ce Soarele dreptății în lume l-ai adus;
Bucură-Te, Maica Luminii celei adevărate, care luminează sufletele credincioșilor;
Bucură-Te, povățuitoarea învățăturii celei pline de har;
Bucură-Te, ceea ce cu luminosul tău acoperământ mintea noastră tulbure o luminezi;
Bucură-Te, zare neînserată, ce risipești pâcla pavatelor noastre;
Bucură-Te, ceea ce ne izbăvești de întuneric și de veșnicele cazne;
Bucură-Te, ceea ce de cursele vrăjmașilor ne slobozești;
Bucură-Te, ceea ce nebunia lumii acesteia o biruiești;
Bucură-Te, doborârea învățăturilor stricătoare de suflet;
Bucură-Te, dăruitoarea învățăturilor folositoare;
Bucură-Te, ceea ce mângâiere cu icoana ta ne dăruiești;
Bucură-Te, ceea ce cu lumina bucuriei sufletele ni le întărești;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 7:
Vrând ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină, preamilostivul Dumnezeu și Ziditorul nostru i-a dăruit Maicii Sale pentru noi icoana „Sporirea minții”, pentru ca toți cei ce cu credință se roagă în fața ei, să primească puterea cuvântului, minte și înțelepciune și în liniștea cugetului lor să-I cânte Domnului și Împăratului nostru: Aliluia!
Icosul 7:
Noi și preaslăvite minuni credincioșilor le descoperi, Maică a lui Dumnezeu, prin sfânta ta icoană: cu puterea harului lui Hristos pe cei cu mintea tulburată îi luminezi, de nebunie ne ferești, slăbiciunile le întremezi și tuturor ce aleargă la tămăduitoarea ta icoană grabnică vindecare le dăruiești, îndemnându-i să-ți cânte:
Bucură-Te, ceea ce ne scoți din adâncul neștiinței;
Bucură-Te, ceea ce mintea multora o luminezi;
Bucură-Te, ceea ce cuvântul înțelepciunii celor ce îl cer, îl dăruiești;
Bucură-Te, ceea ce mințile celor fără de minte le întregești;
Bucură-Te, izgonitoarea cugetelor păcătoase;
Bucură-Te, îmblânzitoarea inimilor învârtoșate;
Bucură-Te, ceea ce mintea spre Dumnezeu ne-o înalți;
Bucură-Te, înțelepțitoarea neînțelepților;
Bucură-Te, povățuitoarea noastră spre evlavie;
Bucură-Te, ceea ce rugăciunile binecredincioșilor spre Fiul tău și Dumnezeu le aduci;
Bucură-Te, ceea ce însăți neîncetat pentru noi toți te rogi la Prestolul Atotțiitorului;
Bucură-Te, ceea ce veșnica bucurie ne-o hărăzești;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 8:
Nespus este a privi la icoana ta pe lemn zugrăvită, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care, cu dumnezeiasca ta putere, duhurile întunericului le risipești și celor slabi la minte și cu greutate la învățătură minte le dăruiești. Și noi, cei ce pierim în păcate, cu lacrimi te rugăm, izbăvește-ne de dușmanii văzuți și nevăzuți, de întunericul nechibzuinței, pentru ca întotdeauna să-I cântăm Domnului și Mântuitorului nostru: Aliluia!
Icosul 8:
Tot pământul Rusiei este plin, ca de niște aștri luminați de Dumnezeu, de făcătoarele de minuni ale tale icoane, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, printre care și icoana „Sporirea minții”, care cu har strălucește și inimile noastre înghețate cu semnele milostivirii tale față de noi, păcătoșii, le încălzește. Pentru aceasta în fața sfânt chipului tău genunchii plecându-ne, ție îți cântăm, Preacurată, așa:
Bucură-Te, ceea ce necazurile noastre în bucurii le prefaci;
Bucură-Te, ceea ce de săgețile aprinse ale vicleanului ne ocrotești;
Bucură-Te, învățătoarea pruncilor și păzitoarea lor cea plină de har;
Bucură-Te, Ocrotitoarea și Călăuzitoarea preaînțeleptă a tinereții;
Bucură-Te, ceea ce copiilor cu greutăți la învățătură minte le dăruiești;
Bucură-Te, ceea ce strici cursele vrăjmașilor;
Bucură-Te, ceea ce luminezi cugetele credincioșilor;
Bucură-Te, ceea ce-i rușinezi pe necredincioși;
Bucură-Te, vindecătoarea celor stăpâniți de întunecarea minții;
Bucură-Te, că harul icoanei tale alungă pe demoni;
Bucură-Te, Maica milostivirii și a bunătăților;
Bucură-Te, nădejdea mântuirii noastre;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 9:
Toate ființele îngerești ție cu evlavie îți slujesc, o, Crăiasă a cerului și a pământului, neamul omenesc laudă îți aduce și sfânta ta icoană o cinstește, pe care spre bucurie și mângâiere ne-ai dăruit-o. Învață-ne, Preabună, cu vrednicie să te slăvim și Mântuitorului lumii, Celui din tine născut să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 9:
Ritorii omenești nu se pricep a cunoaște taina slujirii tale neamului creștinesc, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, nici nu pot înțelege puterea minunată de la icoanele tale izvorâtă pentru toată trebuința sufletească și trupească a oamenilor. Iar noi, creștinii drept slăvitori, cu lacrimi de bucurie în ochi în fața sfintei tale icoane stând, te slăvim, Fecioară plină de har, și grăim:
Bucură-Te, bucuria îngerilor;
Bucură-Te, cea căreia arhanghelii i se închină;
Bucură-Te, ceea ce de heruvimi în văzduh ești întâmpinată ;
Bucură-Te, cea căreia laudă îi aduc serafimii;
Bucură-Te, podoaba strălucitoare a Bisericii cerești și pamântești;
Bucură-Te, ceea ce ești mai înaltă decât toate puterile cerești;
Bucură-Te, ceea ce ești cinstită de oștirile cerești;
Bucură-Te, slava tuturor pământenilor;
Bucură-Te, ceea ce mințile noastre cu icoana ta spre Cel Preaînalt le ridici;
Bucură-Te, Călăuzitoarea noastră spre Patria cerească;
Bucură-Te, ceea ce cu lumina sufletului tău tot pământul îl îmbrățișezi;
Bucură-Te, ceea ce în fața Crucii Fiului Tău pe toți ne-ai înfiat;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 10:
Dorind să mântuiască lumea de nebunie și de amăgirea vrăjmașului, Domnul Cel iubitor de oameni ne-a dăruit minunata ta icoană, Născătoare de Dumnezeu. În fața ei cei tulburați la minte se tămăduiesc, cei chinuiți de demoni se izbăvesc, suferinzii mângâiere și bucurie dobândesc. Pentru aceasta slăvind pe Dumnezeu, Cel ce astfel de milostiviri ne dăruiește, să-I cântăm cântare de mulțumire: Aliluia!
Icosul 10:
Zid nebiruit și Acoperământ fii nouă, Preacurată, împotriva năvălirii vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ocrotindu-ne de orice boală și năpastă. Pentru aceasta, cu credință căzând la icoana ta „Sporirea minții”, pentru haric ajutor și tămăduirea tuturor neputințelor trupești și sufletești, cu bucurie îți cântăm așa:
Bucură-Te, Păzitoarea noastră de căile pierzării;
Bucură-Te, îndrumătoarea credincioșilor spre tot lucrul cel adevărat;
Bucură-Te, izgonitoarea duhului bolii și al leneviei ;
Bucură-Te, dobândirea duhului înțelepciuni și al puterii;
Bucură-Te, ceea ce pe vrăjmași cu puterea lui Dumnezeu îi rușinezi;
Bucură-Te, ceea ce destrami sfaturile necinstitorului;
Bucură-Te, ceea ce sănătate demonizaților le dăruiești;
Bucură-Te, tămăduitoarea cumplitelor neputințe;
Bucură-Te, izbăvitoarea noastră de moarte duhovnicească;
Bucură-Te, ceea ce cu lacrimile tale păcatele noastre le curățești;
Bucură-Te, ceea ce cu bucurie duhovnicească în chip minunat ne îndestulezi;
Bucură-Te, ceea ce în veacul viitor veșnic bucurii ne hărăzești;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 11:
Cântare de mulțumire îți aducem în fața preacinstitului tău chip, o, Preacurată, pentru negrăita ta milostivire către noi și ne rugăm, Ceea ce ești plină de har: păzește mințile și inimile noastre de învățăturile stricătoare, de necredință și de superstiții, apără țara Rusiei de toată neorânduiala iscată în patria noastră de potrivnicii credinței și învrednicește-ne cu inimă curată să-L slăvim pe Ziditorul nostru cântând-I cântarea: Aliluia!
Icosul 11:
Ca pe o făclie purtătoare de lumină vedem icoana ta, Maică a Domnului, cu strălucirea minunilor tale pământul nostru luminându-l, pe calea mântuirii îndrumându-ne și inimile noastre către tine, Preacurată cu dragoste aprinzându-le. Iar noi, cunoscând puterea harului tău, cu cântări de bucurie te proslăvim așa:
Bucură-Te, ceea ce îl întreci cu înțelepciunea pe Solomon;
Bucură-Te, ceea ce ascunsele taine dumnezeiești le descoperi credincioșilor;
Bucură-Te, ceea ce pe neînțelepți preaînțelepți îi arăți;
Bucură-Te, fulger, ce luminezi sufletele;
Bucură-Te, ceea ce rușinezi înțelepciunea deșartă a veacului acestuia;
Bucură-Te, ceea ce în ceasul descumpănirii gândul cel bun în inimă ni-l dăruiești;
Bucură-Te, descoperirea înțelepciunii și bunătății lui Dumnezeu;
Bucură-Te, frumusețea lumii de sus;
Bucură-Te, ceea ce minunata ta icoană ca pe un dar ceresc ne-ai descoperit;
Bucură-Te, izvorul bucuriei neîncetate;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 12:
O, Preabună, cere pentru noi harul dumnezeiesc de la Fiul tău și Dumnezeu, întinde-ne o mână de ajutor, ca să nu murim nepocăiți; cu iubirea ta încălzește-ne, curățeste mințile noastre de gândurile păcătoase, limpezește ochii inimii noastre ca să vadă calea mântuirii și învrednicește-ne ca și în viața aceasta și în Împărăția cerească să-i cântăm Ziditorului și Făcătorului nostru: Aliluia!
Icosul 12:
Cântând minunile tale prin icoana ta săvârșite, pe tine te lăudăm, Crăiasă, te slăvim, ceea ce cu adevărat ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare decât serafimii. Caută din cer către cei ce stau în fața sfintei tale icoane și harul tău trimite-ne nouă, izbăvește de tot necazul și ispitele vrăjmașilor pe cei ce te cântă pe tine ca pe Apărătoarea și Ocrotitoarea noastră, așa:
Bucură-Te, ceea ce cu rugăciunile tale întreaga lume o mântuiești;
Bucură-Te, mângâierea amarnicului veac de acum;
Bucură-Te, Maica Luminii, cea ce cu lumina curăției tale pe toți îi luminezi;
Bucură-Te, ceea ce ne descoperi tainele voii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce pământul Rusiei ca moștenire ți l-ai ales;
Bucură-Te, ceea ce cu icoanele tale făcătoare de minuni pământul Rusiei ai binecuvântat;
Bucură-Te, ceea ce în chip minunat prin icoana ta în chip nevăzut ne acoperi;
Bucură-Te, ceea ce bucurie harică verși în inimile iubitorilor de Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce ușile milostivirii dumnezeiești cu mijlocirea ta le deschizi;
Bucură-Te, ceea ce darurile Sfântului Duh ne ajuți a le dobândi;
Bucură-Te, una curată și binecuvântată între femei;
Bucură-Te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte și înțelepciune credincioșilor tăi le dăruiești!
Condacul 13:
Maică Atotlăudată a Luminii Peste-tot-fiitoare și a Părintelui Ințelepciunii, tu ești lumina mâhniților, sporirea minții și bucuria inimilor noastre; auzi-ne pe noi și primește rugăciunea noastră, a păcătoșilor, înțelepțește-ne pe noi, neînțelepții și povățuiește-ne să cântăm și să ne rugăm în fața icoanei tale, „Sporirea minții” numită. Nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, cei ce te slăvim și Fiului Tău și Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Condacul 1 si Icosul 1.
Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Sporirea Minții”
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înțelepciunea lui Dumnezeu Sieși Și-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovnicești, ceea ce de la cele lumești la cele dinainte de lume mintea noastră o înalți și pe toți la cunoștința înțelepciunii îi ridici! Primește această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, care cu credință și cu smerenie ne închinăm în fața Preacinstitei tale icoane! Înduplecă-L pe Fiul tău și Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noștri înțelepciune și putere, judecătorilor dreptate și necăutare la fața omului, păstorilor înțelepciune duhovnicească, râvnă și bună pază a sufletelor noastre, învățătorilor smerită înțelepciune, fiilor ascultare și nouă tuturor duhul chibzuinței și al evlaviei, duhul smereniei și al blândeții, duhul curăției și al adevărului. Și acum, maică prealăudată, dă-ne bună sporire a minții, pe cei aflați în vrajbă și în dezbinare împacă-i, unește-i și pune între ei o legătură de iubire nedespărțită, pe cei rătăciți din nesocotință întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povățuiește-i frica de Dumnezeu, înfrânarea și hărnicia, dă-le cuvântul înțelepciunii și cunoștințe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită decât Serafimii. Iar noi, văzând faptele minunate și preachibzuita înțelepciune a lui Dumnezeu în lume și în viața noastră, să ne înstrăinăm de deșertăciunea pământească și de prisositoarele griji lumești și să ne ridicăm mințile și inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea și ajutorul tău, laudă, mulțumire și închinare pentru toate să-I aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu și Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

O rugăciune de protecție spirituală- Platoșa Sfântului Patrick

Platoşa Sfântului Patrick

Hristoase, fii cu mine,
Hristoase, fii în mine,
Hristos înaintea mea,
Hristos în urma mea,
Hristos la dreapta mea,
Hristos la stânga mea,
Hristos deasupra mea,
Hristos dedesubtul meu,
Hristos în jurul meu!

A se zice de minim 3, 7, 9 sau 33 ori consecutiv, dimineaţa, la prânz şi seara, pentru o protecţie totală energetică şi spirituală de la Domnul Iisus Hristos.