"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

Archive for the ‘Poezii’ Category

Poezii despre suflet de Daniela Ghigeanu, din volumul nepublicat „Scaunul din livadă”

Balada unei păsări fără cântec

 

La izvoare de munte

Timpul trece mai iute,

Zborul este mai lin,

Cerul e mai senin.

Sufletul călător

A pornit-o în zbor,

Căutându-și chemarea

Unde lucește marea.

Din pulbere clădit,

Trupul cel istovit,

Cum ar vrea să se smulgă

Din sălașu-i de slugă!

Să zboare printre stele

Cu aripi mititele…

Dar pasărea-i bolnavă,

Hrănită cu otravă,

În mlaștină ținută,

Cu lanțuri petrecută.

N-aude-n depărtare

Vreun zvon de zburătoare.

Ea nu mai are glas,

Căci gâtul i-a fost ars,

Iar ochii i-au albit

De dorul ne-mplinit.

Dar la izvoare de șes

Timpul ei a fost șters.

Pasărea s-a-nălțat,

Cu argint s-a-mbrăcat.

Și-ntr-un măr înflorit

Ea sălaș și-a găsit!

Ce frumos mai cânta

Când în zbor se-avânta!

O, ce glas cristalin,

Ce mireasmă de crin…

 

Ce rămâne?

N-a fost dreptate fără suferință

Și n-a fost soare fără nori.

În toate câte le-am trăit

Există jertfă și durere.

N-a fost iubire fără despărțire

Și n-a fost început fără sfârșit.

În toate câte le-am trăit

Există despărțire și unire.

Viața-i o cursă cu opriri,

Un carusel de sentimente,

O goană după suveniruri,

O luptă pentru un nimic.

E un contract cu termen fix

Cu obligații și cu drepturi,

Când ni se pare că avem câștig

În iluzoria cetate!

Toate se duc, apoi revin

Ca apele, la matca veche,

Zadarnică e lupta noastră

Într-o bărcuță ne-nsemnată.

Căci toate trec și vin din nou

După o lege neschimbată.

Am fost cândva, suntem acum

Și vom mai fi și altădată!

Nimic nu vom lua cu noi

Din lumea asta tulburată,

Căci toate trec, uitați vom fi,

Ca oalele de veacuri îngropate.

 

Din al cerului dor

 

Din al cerului dor

Îngerul călător

Peste timp zăbovea

Și în stihuri grăia:

Tu, frumos muritor,

Pe pământ călător,

Cu a ta haină grea

Nu mai știi a zbura!

Trupul ți-este sicriu,

Sufletul ți-e pustiu.

Doamne, dă-i pacea ta,

Doamne, dă-i liniștea!

Fă-i un cuib de lumină,

Într-o albie lină,

Bietului truditor,

Pe pământ trecător.

 

Daniela Ghigeanu,

Alba Iulia, 22 octombrie 2017

 

 

 

Reclame

Poezie patriotică scrisă de Nicolae Negrilă

                                                               Câte stele

                                                                                                        de Nicolae Negrilă

ziuaunirii_72184900

Câte stele s-au mai stins

În al meu popor

Când a fost mereu cuprins

De un val cotropitor.

Şi câţi flăcăi cu chip frumos

S-au stins cu fruntea-n glie,

Gândind că jertfa-i cu folos

În vremea ce-o să vie.

Şi câte mame s-au uscat

De-atâta plâns şi jale,

Văzând odorul lor plecat

Pe neîntoarsa cale.

De poţi puţin să retrăieşti

Imensa lor durere,

Pe înaintaşi să-i preţuieşti

Conştiinţa ta o cere.

Că de ar fi să preţuim

Jertfa lor cea mare

Chipurile lui Ioan, Marin şi Achim

Le-am pune pe icoane.

Dar jertfa voastră, să se ştie,

Că n-a fost în zadar,

Căci scumpa noastră Românie

Rămase în al ei hotar!

22 ianuarie 2017

Pitulicea, o poezie de Daniela Ghigeanu, despre iubirea mamei

Pitulicea

La pârâu, o pitulice
Şi-a spălat hainele-aseară.
Le-a-nşirat pe o crenguţă
La stejarul din dumbravă.

Puişorii se alintă,
Se dau huţa peste tufe.
Puful plopilor îl suflă
Vântul, peste albe rufe.

Ostenită-i pitulicea…
Se-odihneşte la balcon,
Urmăreşte jocul vesel
Şi hârjoana lor din pom.

Voi păziţi-vă de vultur,
Căci din fire-i prădător,
Vă înhaţă într-o clipă…
Şi rămân cu mare dor!
(poezie din volumul Ograda lui Dinu de Daniela Ghigeanu, Editura Hyperion, Craiova, 2006)

În crâng- o poezie pentru pădurea vindecătoare

Ivan Shishkin - Flowers on the forest edge

Ivan Shishkin - A Walk in the Forest

Ivan Shishkin - Forest River.

Picturi de Ivan Shishkin

În crâng

Am auzit cântarea cerească în ciripitul ciocârliei,

Pe când îngerii îşi scuturau aripile deasupra crângului.

Ce pulbere aurie au lăsat în văzduh…

Şi ce miresme de liliac!

Florile se întreabă sfioase:

De unde vine această ploaie parfumată?

Mi-am lipit tâmpla de mesteacăn

Şi am ascultat inima pădurii,

Pe când pârâul îmi îmbrăţişa gleznele,

Fluierând melodii săltăreţe.

Lumina pătrunde lin printre perdelele de arini,

Zugrăvind poiana în rugină amăruie.

În această tăcere mă simt deodată uşoară şi curată.

Daniela Ghigeanu

Sibiu, 20 iulie 2012,

Parcul Sub Arini

O poezie de Daniela Ghigeanu despre iubirea lui Hristos pentru oameni

O poezie despre iubirea lui Hristos pentru oameni

Pâine cu lacrimi

La poarta unei vile arătoase
O cerşetoare se opri,
De două zile nu mâncase
Nici ea, nici pruncul adormit.
O servitoare îi deschise,
Privind cu silă şi dispreţ
La amărâta cea desculţă
Şi la copilul cu păr creţ:
Du-te de-aici, du-te departe!
Tu nu vezi ce murdară eşti?
Cine te-a pus să faci copilul?
Mai bine du-te să munceşti!
Biata femeie, ruşinată,
Se-nepărtă încet, încet…
Era o fiică renegată
Care fugise cu-n student.
Pierduse orice demnitate
Fără un soţ şi fără casă,
Însă, de cel lovit de nedreptate
Românilor puţin le pasă!
Bărbatul chipeş dispăru deodată,
Fără vreo urmă, fără explicaţii,
El nu se aştepta să fie tată
Şi nu dorea, desigur, complicaţii!
Iar ea, naiva şi sărmana,
Cu pruncul atârnat de gât,
Fu nevoită să-şi câştige hrana
Din milostenii şi cerşit…
O, dragul mamei, nu am lapte
Şi nici măcar un colţ de pâine;
Vom merge astăzi mai departe
Şi vom spera într-o minune!
Minune-a fost ori pură întâmplare?
În iarba deasă, lângă drum,
Descoperi o pâine mare
Cu un îmbietor parfum!
Îţi mulţumesc, Doamne, Mărite,
Pentru iubirea Ta cea vie,
Mă voi ruga şi mai fierbinte,
Doar voia Ta în viaţa mea să fie!
Taci, nu mai plânge, taci, copile!
Spuse femeia cea flămândă.
O să avem şi fericire,
O să avem şi noi izbândă!
Uite, azi am primit un dar,
Nu vom pieri, ne vom salva!
Îi spuse mama, legănându-l rar,
Iar pruncul adormi în poala sa.
Şi cum stătea ea şi privea
Spre drumul lung şi prăfuit,
Deodată auzi un glas ce îi părea
Firav şi stins, de suflet chinuit.
Sub un salcâm cu flori împodobit
Văzu o biată bunicuţă gârbovită.
Fetiţă dragă, vino şi-mi ajută,
Puterile de tot m-au părăsit!
Trec oamenii pe drum, nici nu se uită,
Iar eu nu pot de-aici să mă ridic!
Degrabă cerşetoarea o ascultă
Şi se pornesc la drum cu greutate,
Dar Dumnezeu mereu te-ajută
Când sari în ajutorul unui frate!
Şi de atunci destinul s-a schimbat
Pentru umila cerşetoare-
Ea dobândi sălaşul mult visat
Şi chiar o mamă iubitoare!
Toţi cei cu sufletul curat
Îşi vor găsi o binecuvântare,
Cât timp mai este un creştin adevărat
Şi încă este dragoste sub soare!

Daniela Ghigeanu,
13 iunie 2014
Ziua Sfântului Anton de Padova,
din volumul în lucru „Scaunul din livadă”

Poezii de Dan Ioan Groza- recită Daniela Ghigeanu

Rugăciune către Domnul Iisus Hristos de Daniela Ghigeanu