"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

Archive for the ‘Marturii’ Category

Un interviu cu ing. Costel Ştefănoiu consemnat de Sorina Bratiloveanu

Cine sunt oamenii de langa noi

Suntem inconjurati de oameni la fel ca si noi, purtand, mai mult sau mai putin, aceleasi haine ca ale noastre si tendinta este sa ii catalogam dupa imaginea noastra sau dupa cum ii percepem noi. Insa, doar dupa ce stam de vorba cu ei descoperim omul dinlauntru, ce bogatii ascunde si cine este el de fapt.
Un astfel de om, Stefanoiu Costel, nascut in Arges, dar albaiulian prin voia destinului, impresioneaza prin puterea credintei si printr-o conduita religioasa greu accesibila multora. Raspunsurile la intrebarile pe care i le-am pus releva tocmai aceste lucruri.
-Domnule Stefanoiu, sunteti de profesie inginer, fost maior in armata romana si pensionar din 2003. Ce v-a determinat sa duceti o viata spirituala asa de intensa si de cand? Se zice ca exista doua modalitati prin care oamenii evolueaza: prin intelegere sau prin suferinta. La dvs. cum a fost?

-Am fost atras de cand ma stiu de paranormal, apoi am descoperit ca spiritualul tine tot de paranormal. Inainte de ’89 noi, eu nu aveam cunostinta despre lucurile acestea, insa au fost inauntru si au iesit la momentul potrivit. Eu, multumesc lui D-zeu, nu am avut parte de necazuri sau alte lucruri dureroase pentru a ma schimba. Am probleme ca orice om, dar nu genul de probleme care sa ma forteze sa aleg un drum spiritual. Din 2007 am inceput sa citesc mult si sa inteleg astfel multe lucruri, mi s-au deschis ochii si incet, incet au inceput sa iasa muguri, care la randul lor s-au transformat in lastari si chiar seminte. Asta ma bucura cel mai mult, se vad roadele muncii spirituale si asta ma incurajeaza sa merg mai departe.

-Si pentru ca vorbiti asa de frumos si convingator despre roadele muncii dvs., indraznesc sa va intreb care sunt acestea?

-Am scris 20 de acatiste si paraclise, o parte din ele publicate. Au vazut lumina tiparului doua carti la Editura Contrafort din Craiova, în 2008: “Elogiul Pacii”- o culegere de acatiste, paraclise şi psalmi în versuri, scrisa in colaborare cu Daniela Ghigeanu şi Nicolae Negrilă si “Inchinare Sfintei Treimi”- acatiste şi psalmi. Este terminată, dar netiparita cartea “Flori din Gradina Domnului”- acatiste şi poezii religioase, în colaborare cu Nicolae Negrilă, mai am “Invataturile Pacii”- eseuri spirituale.

-Cum se desfasoara o zi din viata dvs. si cum ati ajuns sa va impuneti un astfel de stil ascet, nu ca ar fi neobisnuit pentru un om de rand, dar este mai degraba potrivit pentru cei care si-au gasit linistea in manastiri.

-Fiecare zi o incep cu cel putin 2 ore de acatiste si paraclise. La inceput petreceam cate 3-4 ore. Imi aduc aminte de o experienta, pe vremea cand nu puteam sa inteleg “mesajele” care mi se trimiteau de sus. O persoana cunoscuta mie (D. G.) imi spune ca Domnul Iisus Hristos este suparat ca nu ma rog Lui. Si mi-a spus ce rugaciune sa spun si ce sa fac. Asta insemna sa spun rugaciunea de 33 de ori pe zi si sa fac cate 33 de metanii. Le-am facut, pai, ce bucurie mai mare este decat sa te bage Hristos in seama, indiferent ce ar zice EL. Iar rugaciunea era frumoasa si potrivita mie:
“Pavaza mea esti TU, Doamne, Iisuse Hristoase!
Eu sunt umilul tau servitor.
Viata mea Ti-o daruiesc,
Imi asum jertfa trupeasca si sufleteasca
Pentru a ma mantui de pacate.”
Alta data eram la Nusfalau, în judetul Salaj, la Muntele Sfintei Treimi, si acolo am primit mesaj de la o persoană spirituală sa imi fac o cruce, asta este (imi arata o cruce din argint simpla si destul de mare). Eu Îi spun ca nu am bani si daca EL imi da, o fac. La cateva zile am primit o suma destul de mare si am putut sa o fac. Postul si rugaciunea trebuie sa faca parte din viata noastra. Cand le descopari beneficiile nu te mai saturi de ele. Este foarte greu la inceput! Unele lucruri mi s-au parut chiar imposibile mie, cum ar fi sa tin post doua saptamani doar cu apa si paine. O cunostinta apropiata mie tinea un astfel de post si m-am ambitionat si eu si am reusit pana la urma. Ce usor ma simteam si ce forta fizica extrem de mare aveam. Uimitor, doar cu paine si apa si eram puternic! Orgoliul poate fi folosit si el in scopuri bune, trebuie doar sa stim cum si cand. Acum tin post negru in fiecare vineri, rareori se poate intampla sa nu pot dintr-un motiv anume, ca boala de exemplu.

-Ce schimbari in viata dvs. a adus activitatea spirituala pe care o duceti?

-Nu bune! Si este de la sine inteles. Inainte credeam, la fel ca multi oameni de altfel, ca o viata dusa in rugaciune si evlavie trebuie sa aduca in viata celui care o duce fericire si lipsa necazurilor. Nu este chiar asa! Pai, cum altfel sa evoluam? Este usor sa IL iubesti pe D-zeu cand ai de toate si esti sanatos si fericit. Dar mai poti sa IL iubesti cand nu ai toate astea? Asta nu inseamn ca Lui D-zeu Ii place sa ne vada in necazuri, asta inseamna ca noi avem nevoie de ele pentru a ne spala pacatele, pentru a ne intari, pentru a evolua atunci cand nu putem prin intelegere. Toate au o logica pana la urma, chiar daca noi nu o vedem. Adeseori cunoscutii iti intorc spatele sau te folosesc. Apropiatii nu te inteleg, apar divergente, conflicte. Toate sufletele evoluate au fost greu intelese si avem atatea exemple, incepand cu Hristos si continuand cu multi sfinti de-ai nostri care numai dupa ce au murit au ajuns sa fie cunoscuti sau bagati in seama. Cu fiecare dintre noi se intampla asta, la un nivel sau altul. Insa pentru suflet, pentru salvarea lui trebuie sa rabdam si sa trecem peste toate.

-Credeti ca pentru evolutia sufletului trebuie sa facem orice sacrificiu?

-Da, se merita orice sacrificiu, daca stii ce te asteapta sus. Iar in viata asta am descoperit ca putem sa facem multe pentru sufletul nostru. Trebuie doar sa vrem, sa ne acordam un pic de timp, un strop de sinceritate si o mica rugaciune. Este un inceput! Depinde doar de noi asta!

-Un gand pentru cititorii acestui blog?

-Cautati-L pe Hristos si este de ajuns!

-Multumim! Va dorim si speram ca data viitoare sa ne vorbiti de multe alte seminte pe care le-ati semanat sau cules din gradina vietii dvs. spirituale.

Interviu consemnat de Sorina Bratiloveanu,
31 ianuarie 2014

Reclame

Rugăciune pentru eliberare la Domnul Iisus Hristos – o vindecare minunată!

Rugăciune pentru eliberare la Domnul Iisus Hristos

Doamne Iisuse Hristoase, arunc asupra Ta această boală (problemă, situaţie)………….., mă eliberez acum de toată încordarea, teama şi îngrijorarea din trecut, din prezent şi faţă de viitor. Accept cu bucurie voia Ta Divină!
Mulţumesc! Amin.

• A se scrie cu litere roşii pe o hârtie albă care se va împături şi se va pune sub pernă, cel bolnav sau cu probleme diverse va dormi pe această rugăciune; poate fi purtată şi în buzunar, poşetă sau portofel ca pe un talisman protector, având putere mare de vindecare şi de ocrotire a celui care o poartă cu sine.

Chiar astăzi, de dimineaţă, am dat-o unei doamne din Deva de vreo 60 de ani (F.P.) care acuza dureri de cap, se plângea că nu-i trece răceala de la începutul lui ianuarie anul acesta, medicul i-a spus că are sinuzită frontală şi rinită alergică, nasul îi curgea şi se simţea sfârşită. A luat tratament medicamentos şi naturist, dar răceala a recidivat, de câte ori ieşea din casă i se întorcea boala, afirma această doamnă. După ce a spus rugăciunea cu multă credinţă, a simţit efectul acesteia foarte repede, durerea de cap i-a încetat… şi a început să elimine pe nas o secreţie galbenă abundentă (un puroi), acum se simte bine şi m-a sunat să-mi mulţumească. De fapt, i-am spus să-i mulţumească Domnului Iisus Hristos, singurul vindecător, şi îngerului ei păzitor, care m-a inspirat să-i transmit la telefon această scurtă rugăciune. Laudat să fie Domnul!

23 ianuarie 2014
Daniela Ghigeanu

Întoarcerea la viaţă, o mărturie cutremurătoare a unei femei credincioase din Deva

INTOARCEREA LA VIATA

Ma numesc Magdalena Magala, locuiesc la Deva si doresc sa va fac cunoscuta o poveste de viata adevarata, care merita a fi impartasita, pentru a intari credinta in PUTEREA VINDECATOARE a Lui Dumnezeu si a sfintilor Lui, dar si pentru a marturisi despre viata de dincolo de bariera ,,mortii”, care este o poarta de trecere pentru suflet intr-o alta dimensiune.
In data de 19 octombrie 2012 am fost internata de urgenta in spital in urma unor dureri abdominale cumplite. Inainte de a ma duce pana la vecini sa-i rog sa ma ajute am spus, uitandu-ma spre icoana Maicii Domnului: ,,Maică Sfântă, nu ma lasa!”… si Maicuta nu m-a lasat sa mor… Dar sa revin la povestire.
Din cauza durerii, muschii abdominali si ai vezicii urinare mi se blocasera, aveam abdomenul intarit si nu mai puteam sa urinez. Medicul chirurg a spus ca trebuie sa ma opereze urgent ca sa vada ce am inauntru, putea sa fie de la stomac, care obisnuia sa ma doara frecvent in ultima vreme, sau putea sa fie de la pancreas. La ora 23 am intrat in operatie, iar la ora 2 si jumătate am fost dusa la reanimare in stare de anestezie totala. Ce s-a intamplat: stomacul, care avea o rana mare, deci ulcer de 5 cm, se perforase de 4 zile si eram deja in stare de septicemie severa, cu tensiunea 7, iar lichidul scurs inundase intestinele si patrunsese in uter, din care medicul ginecolog extrasese 11 seringi cu lichid verde, scurs din stomac. Situatia era foarte delicata, operatia a constat in decuparea ulceratiei stomacului, coaserea lui, curatirea cavitatii abdominale, prin aspirare si tratarea septicemiei avansate. Medicul, din ce mi-au relatat mai tarziu prietenii si sotul, care au asteptat pe hol, a spus ca nu garanteaza nimic, si totusi am noroc ca nu am avut alte afectiuni. Dar eu stiu, ceea ce el nu stie, ca ,,norocul” meu este ajutorul de la Dumnezeu, de la Maica Domnului si de la sfantul Nectarie. Dar sa continui… M-am trezit in sala de reanimare cu trei tuburi care ieseau din burta si cu un alt tub din stomac, care iesea pe nas si pe care trebuia sa elimin sangele, cu un cateter cu robinet montat in artera jugulara, prin care eram conectata la perfuzii si pe care mi-au administrat plasma si sange, dar si tratament timp de 11 zile si 12 nopti, plus o cusatura de-a lungul abdomenului, care ma durea si nu imi permitea sa ma misc.
Eram constienta ca eram in salonul de reanimare si ca mi se administrau calmante si sedative in perfuzie, ca sa suport durerea. In prima zi, vineri, l-am vazut pe tatal meu, care murise de 6 ani, venind pe un drum spre mine, era imbracat in albastru si mergea destul de lent. Stiu ca am spus, foarte raspicat, ca inca nu vreau sa plec din lumea aceasta. Dupa care, imaginea tatalui meu a disparut. Dar iata, am simtit pe obraz o atingere si am observat-o pe verisoara mea, Sandica, care murise de un an. Am reactionat rapid, parca instinctiv: nu, nu, inca nu vreau sa vin, mai am treburi nerezolvate aici pe pamant! Imaginea ei a disparut, dar a persistat mult timp amprenta atingerii obrazului ei, pe care o simteam ca o dovada ca nu a fost numai un vis!
Imi amintesc ca m-am trezit sambata, iar asistentele m-au intrebat cum ma simt, daca ma doare operatia, si am cerut sa-mi aduca o cana cu ceai sa-mi umezesc buzele, care erau uscate. Ma deranja rau tubul din stomac. Il simteam ca ma zgaraie pe gat. Doctorul a spus ca inca nu imi scoate tubul, ca este necesar sa il mai tin. Nu constientizam ce rol important are, dar noaptea de duminica spre luni am inteles.
M-a vizitat o prietena, care a facut o cruce peste mine cu mir zicand: ,,Crucea de lumina vindecatoare sa fie cu tine!”. Ma simteam rau, parca eram pironita pe o cruce. Ma gandeam cum de am ajuns asa… Si cum o sa scap de aceasta suferinta…
Uitandu-ma in salon am vazut icoana sfantului Nectarie de la Eghina, vindecatorul. Mi-am amitit ca citisem viata Sfantului si minunile savarsite. Cum l-a vindecat pe parintele care ii purta numele de un cancer in piept… Parintele Nectarie care, dupa parerea medicilor, trebuia sa moara răpus de un cancer, a fost vindecat de Sfantul Nectarie, ce a facut sa iasa din pieptul batranului preot Nectarie, ce slujea in biserica cu hramul sau, tot sangele si tumora groaznica ce il chinuia de mult timp.
Atunci m-a fulgerat gandul sa il rog pe Sfantul Nectarie sa imi scoata din stomac si din organism tot ce nu imi trebuia, sa ma scape de sangele din stomac, cum a scos din pieptul parintelui bolnav acea tumora si sangele. Am inceput sa cer fierbinte: ,,Parinte Nectarie, te rog scapa-ma de aceasta boala, scoate tot ce nu imi trebuie din stomac!”. Noaptea de duminica mi-a fost foarte rau avand senzatie de voma continua, iar pe furtunul ce intra in stomac am eliminat mult sange si un lichid verde, aproximativ jumatate bidon de 2 litri. Curios lucru, ca pana in noaptea aceea nu eliminasem decat foarte putin si credeam ca acel furtun, care ma zgaria pe gat groaznic, nu prea imi era de folos. Dar s-a dovedit ca a fost foarte util! Sunt sigura ca parintele Nectarie a facut o minune cu mine si a raspuns rugaciunii mele disperate. Am multumit spre dimineata cand am putut sa ma linistesc din acest chin… Imaginati-va ce rau este cand ai o senzatie de voma. Ca toti muschii abdominali si ai stomacului se contorsioneaza si arunca afara din stomac ce nu-i place organismului. De obicei, in astfel de situatii ne aplecam peste un lighean ca sa ajutam organismul sa elimine mai repede. Eu nu puteam sa ma misc, eram legata la aparate si cu toate tuburile, plus ca la aceste repetate contorsionari musculare, aveam dureri mari datorita taieturilor din peretele stomacului, dar si din cauza muschilor sectionati de-a lungul burtii. Si asta sa dureze cateva ore… Dar slava Lui Dumnezeu, s-a facut dimineata si, chiar daca au mai fost cateva crize de voma si eliminari de lichid verde, erau mai rare si ma putem linisti. Am realizat ajutorul Sfantului Nectarie si stiam ca tot raul e spre bine.
Incepand de luni am putut sa stau in fund in pat cu ajutorul unuia dintre medici, care m-a ridicat. Iar de marti am putut sa ma misc cativa pasi, in jurul patului, cu ajutorul infirmierei. Si chiar daca eram foarte slabita si slaba- am slabit cam 8,9 kg- si aveam ameteli, eram pe drumul cel bun.
Slava Tie, Doamne, pentru tot si toate! Pentru bine si pentru incercarile care ne sunt date spre intelepciune si spre a se constientiza limita puterilor omenesti si atotputernicia Lui Dumnezeu in viata omului traitor in lume! Multumesc fierbinte Maicii Domnului, Sfantului Nectarie si ingerului meu pazitor, ca sunt sigura ca a fost langa mine mereu si s-a rugat pentru mine.
Doresc sa dau aceasta marturie despre ajutorul ce l-am primit si despre faptul ca in astfel de momente conlucreaza mai multe entitati divine spre binele ,,bolnavului”, ce se afla la limita dintre cele doua dimensiuni, cea fizica si cea subtila. Astfel este posibila si venirea celor apropiati din ceruri ca sa il ajute, sa il incurajeze pe cel incercat sau chiar sa il insoteasca pe drumul spre adevarata ,,casa”, care este Cerul.
De acolo am venit, din Cer, si acolo trebuie sa ne intoarcem, mai devreme sau mai tarziu. Aici pe pamant suntem in trecere, in misiune sfanta, sau la scoala vietii care sa ne imbogateasca in fapte de iubire, de intelepciune si de responsabilitate fata de creatia Lui Dumnezeu, care DORESTE SA NE PREGATEASCA, CA SA LUCREZE PRIN MANA SI MINTEA NOASTRA, CU INIMA SI EMOTIILE NOASTRE.
Faca-sea voia Ta, Doamne, precum in Cer si pe pamant! Amin.

Magala Magdalena
1 iunie 2013

Un mesaj de la Buzău

Sa-ti fie intreaga viata plina de LUMINA, BUCURIE, PACE, ARMONIE, SA POTI LUCRA IN CONTINUARE PT INTREG UNIVERSUL!
CU MULTA IUBIRE SANDA B. din Buzău

Un mesaj de la Maria T. , de la grupul de rugăciune din Constanţa

Multumesc Tatalui Ceresc ca v-a scos in calea mea. Ma voi ruga Divinitatii mereu pt dumneavoastra.
Cu stima si apreciere profunda,
Maria din Constanta

Un mesaj frumos din Constanţa

Buna seara. De doua zile incerc sa va scriu dar, probabil asa trebuia sa fie. Vroiam sa va propun ca 3 miercuri la rind sa aducem ruga de multumire Dumnezeului Tata, Domnului Isus, Sfintei Maria, Sfintului Duh, Ingerilor si Arhanghelilor. Sa nu cerem nimic ci doar sa multumim, dar vad ca s-a infaptuit deja gindul meu si ma intreb a fost intuitie sau telepatie? Poate d-stra puteti sa ma lamuriti. Va multumesc cu iubire si pace! Maria D. din Constanţa

Rugăminte de la Lucian P. din Irlanda pentru Grupul de rugăciune Crucea de Lumină

Buna seara!.Ma numesc Lucian si tocmai v-am sunat din Irlanda ca sa va multumesc pt energia pozitiva,rugaciunile si predictiile bune care le-ati avut in legatura cu mine,acum 4 ani.Sunt pe cale de a fi acceptat intr-o echipa de cercetatori la Trinity College din Irlanda.Saptamana viitoare,joi,voi sustine un referat de cercetare in domeniul imunologiei,proiect de care depinde cariera mea profesionala pe viitor.La ora 15:30 ora Irlandei,respectiv 17:30 ora Romaniei voi incepe sustinerea proiectului.Va rog sa va rugati pt.mine!Multumesc si Doamne ajuta!