"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

Poemul Sfântului Daniil Sihastrul de Nicolae Negrilă

poezie din volumul nepublicat “Cununa cerească. Versuri dedicate sfinţilor pământului”-volumul IV

Moldovă, loc minunat, mulţi bărbaţi ai ridicat
Din roditoarea ta glie, de folos ţării să-i fie,
Şi la bine şi la rău, după cum vrea Dumnezeu!
A avut Moldova parte de pricini nenumărate,
De mulţi oameni gospodari, dar şi vestiţi cărturari.
Asta le-a fost cu putinţă fiindcă aveau multă credinţă.
Iată un credincios mare în Moldova că apare:
Este Daniil Sihastru, strălucind precum un astru.
În Moldova a trăit, unde-a devenit vestit,
Căci minunata lui viaţă este pentru noi povaţă.
Pe unde el a umblat fapte bune-a semănat,
Cu sufletul lui ales fapte bune a cules,
Dar roada prin suferinţă a fost sfânta lui credinţă,
Ce avea mereu să crească în viaţa duhovnicească,
Căci fără de şovăire a intrat în mănăstire,
Viaţa Domnului şi-a dat, devenindu-i brav soldat
În oastea cea creştinească, ce avea mereu să crească.
L-a iubit pe Dumnezeu mai ceva ca trupul său,
În asceză a trăit, şi Domnul mult l-a iubit.
Noaptea în ziuă o face, având timp ca să se roage,
Cartea sfântă o-ndrăgeşte şi mereu se nevoieşte,
Tot aşa făcând mereu, cade drag Lui Dumnezeu,
Simte o înţelepciune şi râvnă spre fapte bune,
Pravila mult o păzeşte şi-n duhovnicie creşte.
Viaţa lui un imn a fost, premărindu-L pe Hristos,
Preamărind pe Dumnezeu iubea pe-aproapele său.
Singurel s-a nevoit, iar în piatră a cioplit
Paraclis de rugăciune, nevăzut, ferit de lume,
Ca în linişte să poată rugăciunii să-i dea roadă.
Lucru ce s-a şi-ntâmplat, căci poporul a aflat
Despre sfânta lui credinţă şi de aspra-i nevoinţă,
Devenind falnic izvor pentru setea din popor,
Veneau oamenii din sate la sfântul să se adape…
Cu o vorbă cu un sfat, el pe mulţi a vindecat!
Însuşi Domnul Ştefan vine, ca să-i arate cinstire.
Mult s-au consultat cei doi şi pe pace şi-n război,
Zile-ntregi au stat la sfat, şi Domnul l-a ascultat.
Domnul din nou a venit şi e tare necăjit,
Căci a pierdut bătălia pe câmpul de la Chilia:
Sunt cumplit de necăjit, că mulţi viteji mi-au pierit,
Armata e decimată, ce să fac, mă-nchin la Poartă?
Sfântul, blajin îl priveşte, şi din gură îi grăieşte:
Vino aici, viteaz domn, amândoi să ne rugăm!
Domnul sigur o s-audă minunata noastră rugă,
Nu lăsăm păgânătatea să spurce creştinătatea!
Strânge toţi ostaşii iute, că Domnul o să te-ajute,
Pe turci straşnic o să-i baţi, o mânăstire să-nalţi,
Domnului cinste s-aduci, că vei răpune pe turci!
Ştefan grabnic oaste strânge, pe duşman ca să-l alunge,
Ostaşi mulţi la domnul vin, din Cernăuţi şi Hotin,
Tot poporul deodată s-a înrolat în armată,
Bucuroşi şi plini de zel, văd că Domnul e cu el.
Prin iscoade, turcul află că Ştefan spre ei se-ndreaptă,
Din a Neamţului Cetate turcii spre Dunăre pleacă,
Dar Ştefan i-a urmărit, pân’ ce Dunărea-au trecut,
Iar apoi, când se întoarce, sfântă mănăstire face,
Voroneţ, şi-acum se vede, cu Hramul Sfântului Gheorghe!

cuv._daniil_sihastrul-icoana_pictata_de_parintii_sfintei_manastiri_putna

Chilia-Cuv.-Daniil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: