"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

O poveste despre culori
Pentru Miruna Jurca, micuţa pictoriţă din Sebeş

Sunt o mică pictoriţă. Culorile îmi vorbesc despre locul de unde vin ele. Vin din Ţara Visului şi a Fanteziei, din acelaşi loc de unde vin şi poveştile.
Eu le aşez pe pânză aşa cum vor ele, le las libere, să se joace, să zburde, să fie copii… Şi eu sunt un copil, de-abia în clasa întâi. Îmi place natura şi adesea o observ cu atenţie şi îi ascult glasurile. Natura vorbeşte în multe glasuri, unele mai dulci, altele mai aspre, uneori firave, alteori cristaline, fiecare glas are emoţia lui, iar fiecare emoţie are culoarea ei. Roşul este profund ca apusul soarelui ce se revarsă peste lume şi îmbrăţişează pământul, glasul lui este puternic şi face inimile să bată mai tare. Albastrul este calm şi liniştitor ca undele unui lac pe care-l descoperi întâmplător cutreierând cărările muntelui şi vorbeşte încet, ca toţi copiii să-l înţeleagă, chiar şi cei mai năzdrăvani. Verdele este proaspăt şi înviorător ca o perdea de arbori care ascunde o mulţime de gâze şi de păsărele ce intonează un concert primăvara. Portocaliul este aromat, dulce şi cald ca palmele bunicii de la ţară care ascunde în şorţul ei înflorat piersici zemoase, uşor amărui… Galbenul aduce timpul înţelepciunii şi al odihnei din miezul verii, când spicele aurii de grâu se leagănă visătoare după fluieratul vântului. Violetul este miraculos, fascinant, ca un basm cu zâne, vrăjitoare şi spiriduşi care născocesc fel de fel de pozne prin peşteri luminate de licurici, iar tu, fiind copil, nu mai poţi lăsa cartea din mână! Maroniul este culoarea pământului, este cald şi primitor pentru plăntuţele care cresc din seminţe puse de oameni sau aduse de vânt, glasul lui este ca al mamei, blând şi domol. Albul şi negrul sunt ca ziua şi noaptea, ca lumina şi întunericul, ca un început şi un sfârşit, amândouă fiind importante în viaţă.
Dacă te joci un pic cu pensula şi cu culorile te vei convinge că ele sunt fermecate, pentru că roşul poate să devină roz dacă adaugi un strop de alb, griul se naşte din alb şi negru, dar şi din alte culori amestecate, însă mai multe nu vă spun… Vă las să descoperiţi singuri cum se fac umbrele, cum pictezi un îngeraş pe sticlă, cum o pată de culoare poate schimba o floare tristă într-una veselă… şi multe altele. Şi voi puteţi să vă jucaţi cu culorile, să le aşterneţi pe hârtie, pe lemn, sticlă sau pânză, dar e important să le iubiţi. Cine le iubeşte înţelege glasurile lor, iar ele, culorile vor aduce multă bucurie pretutindeni.

Daniela Ghigeanu,
24 aprilie 2013

935672_606335899394850_1431913203_n

165400_606336476061459_255526494_n

934727_606335976061509_1455884094_n

922991_606335992728174_872071589_n

23882_606337129394727_793877027_n

27138_606338349394605_205891248_n

34720_606335669394873_240622494_n
44381_606335739394866_953072816_n

310703_606335849394855_1316146504_n

400688_606335679394872_1043760002_n

528247_606335749394865_728371697_n

935619_606335812728192_734442579_n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: