"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

O poveste magică despre puterea iubirii
Daniela Ghigeanu

Lorena Oprean, o tânără economistă din Alba Iulia, ne propune o poveste bilingvă intitulată “Cristalinda şi vrăjitorul cel malefic. Crystalinda and the Evil Sorcerer “, cartea fiind editată de Editura “ALTIP” din Alba Iulia în 2012, cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba, prin Biblioteca Judeţeană “Lucian Blaga” Alba. Traducerea şi adaptarea în limba engleză aparţin autoarei, iar ilustraţiile poveștii au fost realizate de prof. Ioana Raica.
Este povestea unei vrăjitoare tinere şi frumoase şi a unui vrăjitor puternic, bogat şi malefic, care descoperă magia iubirii, renunţând pentru totdeauna la puterile lor de vrăjitori.
Iubirea învinge în povestea despre vrăjitoarea Cristalinda din pădurea fermecată, care ştia o mulţime de incantaţii, vrăji şi poţiuni, dar avea, totuşi, ceva vulnerabil: o amuletă de cristal purtată la gât, de care nu se despărţea niciodată. În această amuletă erau concentrate puterile ei magice, de aceea vrăjitoarea se temea să fie văzută de oameni, se asigurase de o pază puternică, alegând să-şi ducă traiul într-o pădure vrăjită, invizibilă pentru muritori, iar în plus, era protejată de un şarpe-diavol veninos cu patru aripi şi de doi vulturi devoratori de oameni. Mai era şi un lac adânc ce ascundea capcane, animale fantastice, cum erau dragonii sau alte creaturi marine. Cristalinda era departe de ochii lumii, niciun pretendent nu reuşise să ajungă la ea, fiind atât de bine protejată de vrăjile şi de paznicii ei. Toate aceste elemente fantastice captivează cititorul, dar şi descrierea altor decoruri de basm care stârnesc curiozitatea şi stimulează imaginaţia. Ilustraţiile poveştii sunt realizate în culori vii, puternice, tonurile reci se împletesc cu cele calde, potrivit stărilor sufleteşti contrastante ale personajelor, lumina cu întunericul, iar detaliile miniaturale îmbogăţesc tablourile poveştii, integrându-se perfect în cadrul mirific al creaţiei literare. Tablourile create de Ioana Raica se acordează afectiv la cele literare, par decupate din lumea fantastică a basmului, iar portretele celor două personaje sunt sugestive şi se integrează perfect în text.
Copilul descoperă o lume fascinantă, visează odată cu frumoasa Cristalinda, îi împărtăşeşte tristeţea, singurătatea la care de bună voie s-a condamnat, dar şi iubirea fără speranţă a vrăjitorului, apoi asistă la răsturnarea situaţiei, la transformarea caracterelor celor două personaje, care se umanizează din momentul în care se îndrăgostesc. Iubirea are puterea de a transforma răul în bine, ocultul în miracol, omul care iubeşte se supune legilor inimii, inima care este o adevărată instanţă a sufletului uman.
Vrăjitorul încearcă să o răpească pe Cristalinda, dar fără succes. Atunci, prin magie, trimite un fluture gingaş să spioneze, să afle secretul ei. Descoperă, astfel, existenţa amuletei şi preschimbă pe un slujitor de-al său într-un ghiocel plăpând, cu parfum suav, pe care-l aşază chiar în pădurea Cristalindei. Mireasma acestei flori delicate o adoarme pe fată, iar vrăjitorul îi ia amuleta, răpind-o şi pe ea. Astfel, Cristalinda ajunge la castelul vrăjitorului bogat şi malefic, aflat în interiorul unui vulcan. Ea îşi pierde puterile, rămâne doar cu frumuseţea sa nemaiîntâlnită. Dar vrăjitorul nu reuşeşte să cucerească inima rece a fetei, cu toate darurile scumpe pe care i le pune la picioare: diamante, animale, flori, păduri, creaturi magice, slugi, chiar nemurirea… Nici chiar sfetnicul lui cel bătrân şi înţelept nu reuşeşte să-l ajute. Atunci vrăjitorul decide să-i înapoieze Cristalindei amuleta de cristal, cu riscul de a rămâne singur, condamnat la o suferinţă eternă.
Fata se întoarce la pădurea ei vrăjită, părăsindu-l pe vrăjitor, care rămâne fără puteri, suferinţa lui sufletească transformându-se în curând într-o boală incurabilă.
Dar totul se schimbă când în pădurea fetei răsare ca prin minune un alt ghiocel plăpând care începe să plângă. Cristalinda ia o lacrimă, iar printr-o vrajă îl vede pe fostul vrăjitor pe patul morţii, inima i se despietreşte şi ia hotărârea să se întoarcă la el. Fata caută răşina galbenă de la un copac cu spini, unde se răneşte la degete, apoi pregăteşte un leac pentru vrăjitor cu acea răşină, cu o picătură de sânge şi un cristal din părul ei lung şi negru pe care le adaugă într-o baie fierbinte. Vrăjitorul se scaldă în acea baie şi se vindecă imediat. Fata îşi distruge amuleta, pierzându-şi, astfel, puterile magice, dar descoperă puterea iubirii, fericirea. Scena este asemănătoare cu aceea în care o zână frumoasă se îndrăgosteşte de un muritor, devenind şi ea muritoare, sfidând legile zânelor. Aşa cum spune autoarea: „Dar nu este nimic mai minunat şi mai magic decât puterea iubirii”. Cei doi se căsătoresc, fac o nuntă ca-n poveşti, la care invită pe toată lumea şi trăiesc fericiţi mulţi ani împreună.
Autoarea vorbeşte despre ,,miracolul iubirii adevărate”, despre redescoperirea de sine, transformarea miraculoasă a fiinţei sub atingerea razelor diafane ale iubirii. Orice om, cât de insensibil şi de rece ar fi, atunci când trăieşte iubirea adevărată se umanizează, masca lui cade şi îşi asumă destinul cu nădejde şi cu bucurie. Totul devine posibil într-o clipă la atingerea iubirii.
Cartea se prezintă într-o ţinută elegantă, având şi un format generos, un scris potrivit vârstei mici, dar şi avantajul ediţiei bilingve, textul în limba engleză fiind amplasat pe aceeaşi pagină cu cel în limba română, dedesubt, pentru a putea fi lecturat în paralel. Cartea este completată de o serie de jocuri didactice atractive pentru ,,micii vrăjitori”: 2 jocuri de descoperire de litere şi cuvinte în limba engleză, un labirint, o integramă şi un joc creativ de confecţionare a coifului magic pentru a participa la nunta Cristalindei.
Autoarea dispune de un spirit fin de observaţie, de intuiţie dezvoltată, de expresivitate şi nuanţare artistică, dar şi afectivă, reuşind să ajungă la sufletele micilor cititori, prin sensibilitate şi inocenţă, fiind şi ea asemenea copiilor prin aceste două calităţi, din poveste răzbate bucuria celui care descoperă lucruri şi locuri magice, care provoacă destinul.
Povestea se poate constitui şi într-un demers psihanalitic, o călătorie iniţiatică şi revelatoare a sufletului uman, dinspre inconştient spre conştient şi supraconştient. Cristalinda se metamorfozează asemenea omidei, în diverse stadii, până devine fluture, atunci descoperă libertatea deplină, zborul, dar şi efemeritatea existenţei sale, vulnerabilitatea. Ca şi omul care iniţial alege să rămână în singurătatea lui rece, neasumându-şi destinul, refuzând iubirea şi bucuriile vieţii, din teama de a nu suferi. Cristalinda îşi programase viaţa în izolare, se condamnase la singurătate şi nefericire, se ataşase de amuleta ei de cristal, de acea pădure vrăjită, de lacul adânc şi periculos, de paznicii înaripaţi, construind în jurul ei ziduri nevăzute pentru adoratori. Ataşamentele de lucruri, locuri şi convingeri deformate, nesănătoase, distrug iubirea, împiedicând evoluţia sufletului uman, şansa lui de a înflori, de a se bucura de viaţă. Simbolurile întâlnite în poveste le putem regăsi în lumea întunericului, a Purgatoriului lui Dante sau în inconştientul individual, dar lumina învinge şi în această poveste, forţa binelui reuşeşte să anihileze forţa răului care dispare odată cu apariţia razelor iubirii. Ghiocelul din pădure răsărit întâmplător poate fi asociat sufletului fetei în căutarea sensului existenţial, atunci când omul se trezeşte spiritual şi are revelaţia esenţei sale divine, acest ghiocel plânge ca şi sufletul care descoperă adevărul şi iubirea, el are aici menirea de a o trezi pe fată la realitate, din magia în care singură se înlănţuise. De fapt, din iluzia realităţii proprii, ea îşi crease un univers inaccesibil muritorilor, o lume rece şi insensibilă, ca şi Crăiasa Zăpezilor din povestea lui H. Andersen. Ghiocelul poate fi un mic Cupidon care-i aduce împreună pe cei doi protagonişti, care înţeleg astfel dimensiunea iubirii. Sângele fetei devine leac pentru boala vrăjitorului, iar cristalele din părul fetei, ca şi amuleta de cristal, revelează dimensiunea spirituală, puterea lăuntrică a personajului feminin, acea putere pe care a folosit-o până atunci în scop malefic. Omul dispune de liber arbitru, el având puterea de a face bine sau rău după ceea ce-i dictează conştiinţa. Se pare, însă, că cei doi eroi din poveste au ales binele, iubirea şi adevărul, toate acestea contribuind la regenerarea lor spirituală, la vindecarea sufletelor acestora.
Povestea Lorenei Oprean nu se opreşte aici, cred că ea va continua cu alte personaje, în alte decoruri şi cu alte teme. Ştim că inconştientul colectiv al poporului nostru dispune de resurse inepuizabile pentru basm, mit, legendă sau poezie… Atâta vreme cât acest popor va citi şi va scrie basme va fi bine; povestea, ca şi gen literar, are o încărcătură emoţională unică, aceasta ne aminteşte de farmecul şi fantezia copilăriei, dar are şi valenţe moral-civice pentru şcolari sau terapeutice pentru sufletele aflate în căutarea de Sine, de Adevăr, de Bine, de Iubire. Există, de altfel, multe şcoli psihoterapeutice care utilizează povestea în terapiile lor.
Lorena Oprean scrie poezii în note vesele, ca nişte parabole sau fabule, a scris şi o comedie în 2 acte, intitulată: „Buget de austeritate în spitalul Doamne fereşte!”, publicată în revista „Acasă”, nr. 1 şi 2, din ianuarie-iunie 2009. Sunt convinsă că autoarea va pregăti noi surprize pentru micii şi marii cititori. O felicit şi îi doresc succes în activitatea literară.

http://http://alba24.ro/cristalinda-si-vrajitorul-cel-malefic-lansare-de-carte-de-povesti-si-jocuri-pentru-copii-la-galerie-de-arta-din-alba-iulia-147829.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: