"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

CHEILE PĂCII

Tâlcuirea unor versete din Noul Testament

Ioana Maria S.

I. Sfânta Evanghelie după Matei

Capitolul 1

17. ,,Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.”

Cartea neamului lui Iisus Hristos prezintă legătura Fiului lui Dumnezeu devenit om, cu întreg neamul Lui, începând cu Avraam, continuând cu David şi sfârşind cu însuşi Iisus, după cum este scris “Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa , a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Iisus.”(F. Ap. 13,23). Trei generaţii de cate paisprezece neamuri sunt încununate cu naşterea lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam şi Mântuitorul omenirii.
În Iisus Hristos, Domnul nostru, sunt unite desăvârşit două firi: firea (natura) dumnezeiască şi cea omenească, iar prin enumerarea fiecărei generaţii de neamuri până la Iisus se conturează latura umană prezentă în alcătuirea fiinţei primordiale Domnul Iisus Hristos. Slăvit să fie numele Lui în toate timpurile! Amin.

Capitolul 2

5. ,,Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul.”

Magii la Ierusalim. Irod

La Naşterea Domnului, cea vestită cu multă vreme înainte, în Betleemul Iudeii, cerul le-a vorbit tuturor celor care au cunoscut slava lui Dumnezeu, dar numai magii au priceput glasul cerului. Strângându-şi comorile ca să le aducă în dar nou-născutului împărat, îşi părăsiră pământul natal şi plecară neştiind încotro, urmând doar mersului stelei, care le arăta calea spre împărăţia cea veşnică.
Anevoioasă le-a fost calea, dar raza stelei din Bethleem o lumina. Şi înţelepţii-magi, depăşind toate piedicile, mergeau pe cărările arătate de cer, lepădându-şi voia lor proprie. Steaua i-a adus la Ierusalim, unde au auzit cuvântul scris al lui Dumnezeu, iar apoi la Bethleem, unde au văzut Cuvântul întrupat, pe Dumnezeu în trup, şi s-au închinat Soarelui Dreptăţii.
Şi a venit vremea când lumina de la Bethleem s-a întins peste toate marginile lumii. Astăzi va fi iarăşi pace! Unii au fost gata să-L omoare pe Prunc şi se străduiesc să îi şteargă numele, alţii parcă nici nu-L observă. Dar El este printre noi, descoperindu-Se acelora care „încearcă mărturiile Lui şi îl caută cu toată inima lor” (Ps. 118, 2).
Steaua de la Bethleem iarăşi străluceşte nevăzut deasupra lumii, chemând toate popoarele şi pe fiecare om în parte să-şi aţintească privirea spre cer, sus să-şi ţină inima, să cadă la Noul-Născut şi să se bucure cu bucurie mare, fiindcă cu noi este Dumnezeu! Amin.

Capitolul 2

18. „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt”.

Fuga în Egipt. Omorârea pruncilor

Lumea continua să freamete în patimile ei.
Irod, auzind de naşterea Veşnicului împărat, căută să-l omoare; negăsindu-l, el a ucis o mulţime de prunci, pricinuind suferinţă multă în rândurile familiilor, în mod deosebit mamelor care-şi vedeau pruncii cum mor, neputând fi mângâiate. Nu a reuşit să-l ucidă pe Cel născut tainic în peşteră, rămânând ascuns pentru cei ce trăiau după regulile lumii acesteia, li Se dezvăluia treptat doar inimilor curate, căutătoare ale dreptăţii lui Dumnezeu, gata să lupte pentru adevăr, descoperindu-Se şi acelora care voiau să-şi cureţe inima şi erau gata să urmeze învăţăturile divine. „El era printre oameni, dar ei nu l-au cunoscut” (In. l, 31).

Capitolul 21

19. ,,Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.”

Blestemarea smochinului.

Şi în acest caz rodul pomului poartă imaginea pocăinţei adevărate care aduce după sine fapte neprihănite. Domnul Isus le-a dat ucenicilor o lecţie de credinţă, doar rostind cuvântul, îndată smochinul s-a uscat, apoi a revenit şi le-a mărturisit: „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”(Matei 21,22).
Credinţa rămâne punctul de plecare în relaţia cu Dumnezeu: “Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea;”(Corinteni 13,13). Credinţa tare nu este legată de loc şi de timp. Ea vindecă, iartă, izbăveşte de primejdii, înviază din morţi, indiferent de loc, de vârstă şi de distanţă, prin credinţă ORICE LUCRU devine posibil.
Revenind la smochinul cel neroditor care a fost blestemat şi s-a uscat instantaneu, putem spune ca aceasta este imaginea omului îndepărtat de Dumnezeu, care nu mai este decât o umbră, nu mai dă roade bineplăcute lui Dumnezeu. Omul a fost creat ca să păşească pas cu pas pe cărarea lui Dumnezeu, dar acest lucru rămâne îngropat, uitându-se în acest fel însuşi scopul existenţei sale.

Capitolul 21

33. ,,Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.”

Pilda vierilor

În timpul lucrării Sale pe pământ, Iisus a vorbit şi a învăţat despre Împărăţia lui Dumnezeu, vorbea prin pilde sau parabole, care sunt povestiri cu caracter moralizator. Pilda vierilor este relatata într-un moment de mare tensiune, în săptămâna patimilor, Iisus fiind conştient de toate care se vor întâmpla în timpul imediat apropiat. În această pildă este privită jertfa Fiului dintr-un unghi diferit, vazută ca un rezultat al neascultării poporului.
Va veni vremea când Stăpânul, adică Dumnezeu, îşi va cere partea Sa, rodul a ceea ce a sădit în fiecare din noi atunci cand ne-a trimis pe pământ. Există un singur stăpan al viei, noi suntem doar arendaşi, cei care vor fi traşi la răspundere la vremea roadelor. Dumnezeu vrea de la fiecare partea Sa de rod.
Ignorarea lui Dumnezeu nu conduce spre un final fericit. Se aşteaptă de la noi mulţumire şi slavă pentru toate.
Cand vine vremea culesului nu uita cine eşti!

Capitolul 22

3. ,,Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină.”

Pilda nunţii fiului de împărat

Dumnezeu a trimis in lume pe Fiul Său, Iisus Hristos Domnul. El este mirele mistic al nunţii viitoare cu toţi cei care îi dovedesc dragostea. Nunta aceasta este una duhovnicească. Dacă noi nu răspundem la chemarea Tatălui să venim la nunta Fiului Său suntem oameni pierduţi. Domnul ne cheamă de la întuneric la lumină, prin însăşi strălucirea cuvântului Său.
Ospăţul de nuntă simbolizează împărăţia Cerurilor, chemarea este propovăduirea Evangheliei, cei ce n-au vrut să vină sunt cei ce nu au crezut defel, iar cel fără haină de nuntă este cel care a crezut, dar nu a trăit după ceea ce-i spune cuvântul credinţei lui.
Unul nici nu se gândeşte la credinţă, ca şi cum n-ar fi; altul ştie câte ceva despre ea şi din ea şi este mulţumit cu asta; altul o înţelege greşit; şi toţi aceştia sunt număraţi printre creştini, chiar dacă nu au nimic creştinesc în interiorul lor.
Ar trebuie să ne întrebăm daca haina de nuntă a sufletului nostru este una a virtuţilor sau suntem îmbrăcaţi în hainele ruşinoase ale păcatelor. Trebuie să medităm şi să decidem din ce tabară dorim să facem parte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: