"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

Archive for Septembrie, 2012

O poză de la Cafeneaua literară Alba Iulia, 27 septembrie 2012- entitate luminoasă care participă la intonarea „Colindului Ardealului” pe versurile lui Adrian Păunescu

Reclame

Anunţ pentru rugăciunea de miercuri seara, 26 septembrie 2012

Rugăciunea de miercuri, 26 septembrie 2012 este:

RUGĂCIUNI CĂTRE ISUS RĂSTIGNIT O, CRUCE GLORIOASĂ, O, CRUCE ADMIRABILĂ!

O, cruce fericită!
Tu, mântuirea lumii pierdute,
tu, lumină a lumii scufundate în întuneric,
tu, medicamentul celor bolnavi,
tu, mângâierea convalescenţilor,
tu, port sigur pentru cei aflaţi în primejdie,
tu, refugiu pentru cel care fuge de ghearele morţii!
O, cruce fericită,
motiv de glorie, semn al victoriei,
semn al mântuirii veşnice!
Datorită ţie lucrurile pământeşti sunt în viaţă,
iar fiinţele cereşti îşi redobândesc
deplina lor integritate.
Deoarece de la tine omul rătăcit se întoarce în Patria sa,
iar numărul îngerilor, care scăzuse, se reface.
Fă ca slujitorii demonilor să devină
posesia lui Dumnezeu, fiii săi adoptivi,
şi cei care aduceau cult, odată, idolilor
să fie acum împreună-moştenitori ai lui Cristos.

O, cruce glorioasă, o, cruce admirabilă,
în faţa căreia se prosternă
împărăţiile întregului pământ,
de care ascultă toate sceptrele,
căreia i se supun legile tuturor împărăţiilor!
Cine va putea vreodată, o, cruce fericită,
să te laude aşa cum se cuvine?
Mântuieşte, te rog, binecuvântează şi apără,
o, imagine binecuvântată, poporul care te roagă,
care unanim tresaltă astăzi de bucurie
în celebrarea laudelor tale,
deoarece acela care te-a vrut
instrumentul mântuirii oamenilor
să se învrednicească să ne admită,
prin lucrarea ta, la gloria sa,
iar cei pe care i-a scos prin mijlocirea ta
din legăturile sclaviei,
încă o dată, prin tine, după sfânta ta promisiune,
să-i facă moştenitori ai împărăţiei tale!

Sfântul Petru Damiani

Sursa: http://www.rugaciunecatolica.ro/rugaciunile-familiei-crestine/rugaciuni-pentru-anul-liturgic/402-rugciuni-ctre-isus-rstignit-o-cruce-glorioas-o-cruce-admirabil

RUGĂCIUNI CĂTRE ISUS RĂSTIGNIT PENTRU NEVOILE TUTUROR

Atotputernice, veşnice Dumnezeule, Părinte ceresc,
priveşte cu nemărginită îndurare spre nenorocirile,
lipsurile şi necazurile acelora care sunt ai tăi.
Ai milă de toţi credincioşii pentru care
Fiul tău unul-născut, Domnul nostru Isus Cristos,
s-a dat de bunăvoie în mâinile păcătoşilor,
vărsându-şi sângele preascump pe lemnul crucii.
Prin acelaşi Iisus, Domnul nostru,
te rugăm, preamilostive Părinte,
să ne ierţi de pedeapsa meritată pentru păcatele noastre
şi să ne fereşti de toate primejdiile sufleteşti şi trupeşti.
Luminează-i şi întăreşte-i pe conducătorii noştri,
ca ei să ne conducă cu înţelepciune şi bunătate
spre pacea şi mântuirea noastră, spre slava numelui tău.
Dă-ne unirea în credinţă,
întoarce spre pocăinţă inimile noastre
şi aprinde în noi focul iubirii tale dumnezeieşti.

Pătrunde-ne de râvnă pentru sfinţenie,
ca să fim copiii tăi supuşi, şi astfel,
să ne bucurăm de tine atât în viaţă, cât şi la moarte.
Ne rugăm, Doamne, pentru prietenii şi duşmanii noştri,
pentru cei sănătoşi şi bolnavi,
pentru toţi cei care sunt în întristare şi suferinţă,
vii şi răposaţi.
Ţie-ţi închinăm faptele, jertfele, munca,
viaţa şi moartea noastră.
Dă-ne acum harul tău,
iar după moarte, fericirea veşnică,
pentru ca să te lăudăm şi să te slăvim cu toţi aleşii tăi.
Pentru aceasta, te rugăm, Doamne, Părinte ceresc,
prin Iisus Cristos, Domnul şi Mântuitorul nostru,
el, care, fiind Dumnezeu,
împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte,
în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://www.rugaciunecatolica.ro/rugaciunile-familiei-crestine/rugaciuni-pentru-anul-liturgic/402-rugciuni-ctre-isus-rstignit-o-cruce-glorioas-o-cruce-admirabil

Rugăciune pentru pace

Dumnezeul părinţilor noştri, bogat în milostivire,
Domn al Păcii şi al Vieţii, Tatăl tuturor,
Tu ai planuri de pace şi nu de pedeapsă,
Tu condamni războaiele şi respingi orgoliul celor violenţi,
Tu L-ai trimis pe Fiul Tău Isus
să anunţe pacea celor de aproape şi de departe,
să reunească oamenii de orice rasă
şi orice naţiune într-o singură familie.
Ascultă strigătul unanim al fiilor tăi,
care imploră îndurare pentru toată umanitatea:
niciodată să nu mai fie război, aventură fără întoarcere,
niciodată să nu mai existe spirala luptei şi a violenţei;
niciodată să nu fie aceste războaie din lume,
ameninţări pentru creaţia ta
din cer, de pe pământ şi din mare.
În comuniune cu Maria, Mama lui Iisu,s te implorăm:
vorbeşte inimilor responsabililor de popoare,
opreşte logica răzbunării şi a pedepsei,
inspiră prin Duhul Tău soluţii noi,
gesturi generoase şi demne,
spaţii de dialog şi de răbdătoare aşteptare,
mai roditoare decât grăbitele termene ale războiului.
Dăruieşte timpului nostru zile de pace.
Niciodată să nu mai fie război! Amin. Ioan Paul II

Rugaciune de eliberare

,,Doamne, Tu esti mare, Tu esti Dumnezeu, Tu esti Tata, pe Tine Te rugam, prin mijlocirea Sfintilor Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail, sa ne eliberezi de tot raul care ne-a robit.
De neliniste, de tristete si de obsesii, Te rugam
Izbaveste-ne, Doamne !
De ura, de desfranare si de invidie ,
Te rugam,
Izbaveste-ne, Doamne !
De gelozie, de manie si de frica,
Te rugam,
Izbaveste-ne, Doamne !
De gandul sinuciderii ori al avortului,
Te rugam,
Izbaveste-ne, Doamne !
De orice forma de destrabalare ,
Te rugam,
Izbaveste-ne, Doamne !
De farmece si de vrajitorie,
Te rugam,
Izbaveste-ne, Doamne !
De destramarea familiei si de orice rau ascuns,
Te rugam,
Izbaveste-ne, Doamne !
Tu, Doamne, Care ai spus : Pacea Mea o las voua, pacea Mea o dau voua, daruieste-ne, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, eliberarea de orice forma a raului si bucuria vesnica intru imparatia Ta. Amin

Anunţ pentru rugăciunea de miercuri seara, 19.09.2012

Rugăciunea de miercuri seara, 19.09.2012 este:

Acatistul pentru izbăvirea de necazuri

sursa: http://logos.md/rugaciuni/acatiste/necazuri

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Troparul, glasul al 8-lea

Cel ce prin adancul intelepciunii cu iubirea de oameni toate le chivernisesti si ceea ce este de folos Tuturor le daruiesti, Doamne, iubitorule de oameni, daruieste-ne toate cele ce ne sunt de trebuinta si izbaveste-ne de tot necazul, ca spre Tine nadejdea ne-am pus, spre Mantuitorul si Grabnicul nostru Ocrotitor!

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

“Pana cand, Doamne, ma vei uita, pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi ingramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?”, se intreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar cand sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cantat cu dragoste si multumire: Aliluia!

Icosul 1:

Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa in vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra in putere, frica noastra in curaj, deznadejdea noastra in nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:

Doamne, Cel ce ne inconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Imparatul imparatilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mangaietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, infrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 2:

“Luati, fratilor, ca pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe Proorocii care au grait in numele Domnului”, ne indeamna Sfantul Apostol Iacov, iar noi, urmand sfatul sau, purtam in cugetele noastre nu numai suferintele Sfintilor Prooroci, ci si pe ale tuturor sfintilor care, gustand din paharul durerii, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Stim neputintele si slabiciunile noastre, dar stim si ca Iti sta in putere sa ne intaresti asa cum L-ai intarit pe David cand s-a luptat cu Goliat si cum i-ai intarit pe Sfintii Tai in lupta cu puterile intunericului. Pentru acesta ne rugam Tie:

Doamne, precum i-ai pazit pe cei trei tineri in cuptorul cel de foc, pazeste-ne si pe noi;
Doamne, ocroteste-ne asa cum l-ai ocrotit pe Proorocul Daniil cand se afla in groapa cu lei;
Doamne, care in grele incercari i-ai fost acoperitor Sfantului Apostol Pavel, acopera-ne cu Harul Tau;
Doamne, da-ne putin din puterea ce i-ai dat-o tanarului Nestor cand l-a biruit pe puternicul Lie;
Doamne, invata-ne sa ravnim rabdarea Sfantului Alexie, cel numit Omul lui Dumnezeu;
Doamne, ajuta-ne sa ii cinstim si sa ii urmam pe Sfintii pe care nimic nu i-a putut desparti de dragostea Ta;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 3:

Stim cuvantul Evangheliei ca “cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” si ne temem sa nu pierim din pricina nerabdarii noastre. O, daca am avea muceniceasca rabdare, atunci ar fi primita de Dumnezeu ca o tamaie cu bun miros si s-ar inalta la ceruri ca un tainic: Aliluia!

Icosul 3:

Decat sa ne plangem ca suferim cum nu a mai suferit nimeni vreodata, mai bine ne-am aduce aminte de Dreptul Iov. Bunatati felurite a avut si pe toate le-a pierdut, dar pentru ca nu L-a hulit pe Dumnezeu s-a invrednicit de binecuvantarea Sa si a primit la urma mai multe decat avea la inceput. Ajuta-ne sa ne impartasim de rabdarea sa, Doamne, Cel ce ai fost rastignit pe cruce pentru mantuirea noastra, si sa ne impartasim si de binecuvantarile Tale:

Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, miluieste-ne;
Doamne, datatorul celor ce cer, daruieste-ne darul rabdarii;
Doamne, imbracamintea saracilor, imbraca-ne cu rabdarea Dreptului Iov;
Doamne, folositorul vaduvelor, intelepteste-ne ca sa nu mai cadem in deznadejde;
Doamne, aparatorul celor lipsiti, invata-ne sa Iti cerem ajutorul;
Doamne, deschizatorul celor ce bat, deschide-ne noua usa binecuvantarilor Tale;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 4:

Grijile ne apasa si ne tulbura, indepartandu-ne mintea de la Dumnezeu, si sufletele noastre nu gasesc alinare. Nu este cu putinta sa scapam de tirania lor daca nu ne vom indrepta nadejdea spre Domnul, Cel ce asteapta sa primeasca de la noi cantarea: Aliluia!

Icosul 4:

“Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.” Asa ne-ai povatuit Tu, Preabunule Doamne, dar noi nu am urmat acest cuvant, ci fiind plini de mandrie ne-am pus nadejdea in lucrul mainilor noastre. Dar acum, rusinati fiind si lipsiti de cele de trebuinta, cadem cu umilinta la ajutorul Tau, nadajduind ca vei ierta greseala noastra:

Doamne, vezi lipsurile noastre si daruieste-ne toate cele care ne sunt de trebuinta;
Doamne, intareste-ne sa putem rabda incercarile prin care ai ingaduit sa trecem;
Doamne, daruieste-le celor lipsiti de hrana sa se indestuleze de milele Tale;
Doamne, Care ai inmultit painile si pestii in pustie, inmulteste darurile cu care binecuvantezi familiile nevoiase;
Doamne, ajuta-ne sa nu ne lipim inimile de bunatatile lumesti;
Doamne, lumineaza-ne gandurile, ca sa nu mai ravnim ceea ce nu ne este de folos;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 5:

Stiindu-ne in vreme de boala cartitori precum de demult iudeii in pustie, Te rugam cu zdrobire de inima sa alungi de la noi aceasta neputinta si sa ne dai putere ca oricat de mari ar fi suferintele noastre sa Iti cantam, graind: Aliluia!

Icosul 5:

Toti vom muri, toti vom parasi aceasta lume in care cunoastem durerea si boala. Sa intelegem durerile trupesti ca oglindire a suferintei vesnice si bold pentru a cere dumnezeiasca milostivire:

Doamne, Vindecatorul bolnavilor, vindeca durerile noastre;
Doamne, daruieste rabdare celor aflati in suferinte sufletesti si trupesti;
Doamne, tamaduieste-i pe cei carora le este de folos aceasta;
Doamne, intareste-i pe cei biruiti de suferinte de tot felul;
Doamne, pune in inimile celor bolnavi nadejdea vesnicei bucurii;
Doamne, povatuieste-i pe cei care sufera sa se teama de vesnica suferinta si sa se pocaiasca;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 6:

Ne temem de cutremur, ne temem de sabie, dar nu ne temem de focul cel nestins si de celelalte chinuri vesnice care ne asteapta daca ne lasam prinsi in lanturile patimilor si in cursele vrajmasului, si daca uitam sa Ii cantam Celui ce stapaneste intreaga lume: Aliluia!

Icosul 6:

Credem ca sunt adevarate minunile pe care le marturiseste Evanghelia, Hristoase, prin care ai fost Grabnic Ajutator celor aflati in necazuri de tot felul, si stim ca izvorul lor nu a secat, ci curge pana in zilele noastre. Alergam la ajutorul Tau, nadajduind ca nu vei trece cu vederea cererile noastre, ci vei randui toate spre folosul nostru:

Doamne, alunga de la sufletele noastre zadarnica tulburare si daruieste-ne sa gustam linistea;
Doamne, apara toate asezarile crestine si pe cei ce locuiesc intr-insele;
Doamne, pazeste-ne de cutremur, de potop, de foc si de celelalte necazuri;
Doamne, pazeste-ne de caderea in pacat, pe noi si pe cei pentru care ne rugam Tie;
Doamne, daruieste-ne sfarsit crestinesc, ferindu-ne de moartea naprasnica;
Doamne, izbaveste-ne de focul cel nestins si de chinurile care ii asteapta pe pacatosii care nu se pocaiesc;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 7:

Degeaba Il rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca pace, degeaba Il rugam sa ne pazeasca de venirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi, daca mergand pe drumul pierzarii nu vrem sa pricepem ca El vede toate faptele noastre, si nici sa ne pocaim, ci doar Ii cantam: Aliluia!

Icosul 7:

Izbaveste-ne, Doamne, de toata rautatea oamenilor si da-ne putere sa ne rugam pentru cei care ne prigonesc. Picura in inimile noastre o picatura din dragostea Ta, a Celui ce Te-ai rugat pentru cei ce Te-au rastignit, ca sa putem plini porunca iubirii de vrajmasi:

Doamne, impaca-i pe cei ce se vrajmasesc, facandu-se unelte ale diavolului;
Doamne, invata-ne sa ne iertam unii pe altii si sa uitam raul care ni s-a facut;
Doamne, alunga de la noi duhul maniei si picura in inimile noastre iubirea pentru cei ce ne dusmanesc;
Doamne, intoarce raul in bine, spre slava Numelui Tau;
Doamne, iarta-i pe toti cei care ne-au gresit, cu stiinta sau fara de stiinta;
Doamne, umple cu dragostea Ta inimile celor apasati de singuratate, care nu gasesc intelegere la oameni;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 8:

Mieluseaua Ta, Iisuse, Sfanta Justina fecioara, simtind sagetile vrajmasului napustindu-se asupra ei, nu s-a biruit de deznadejde, ci insemnandu-se cu credinta cu semnul crucii a gonit de la ea puterile intunericului, invatandu-i pe cei ispititi de diavol sa cante Izbavitorului celor slabi: Aliluia!

Icosul 8:

Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau, pe toti cei care se roaga Tie:

Doamne, izbaveste-ne din toate cursele intinse de necuratul diavol;
Doamne, nu ingadui sa fim batjocoriti de uratorul de oameni;
Doamne, ai mila de cei care sufera din lucrare draceasca;
Doamne, fa neputincioase farmecele care sunt indreptate asupra robilor Tai;
Doamne, impiedica-i pe crestini sa caute ajutor la vrajitori, la fermecatoare sau la doctorii inchipuiti;
Doamne, da putere celor care in ispite se insemneaza cu semnul Sfintei Cruci;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 9:

Se aude inca glasul Inaintemergatorului: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor”. Sa parasim iubirea de sine, sa parasim desfatarile lumesti si sa alergam la Doctorul care tamaduieste sufletele, cantandu-I cu umilinta: Aliluia!

Icosul 9:

Doamne Iisuse Hristoase, noianul pacatelor noastre ne apasa si zacem ca bolnavul de la Scaldatoarea Siloamului, neavand putere sa intram in scaldatoarea pocaintei. Ajuta-ne, Tu, Milostive Doamne, sa primim curajul de a parasi si de a uri pacatul, de a alerga la scaunul spovedaniei si de a ne marturisi prea multele noastre pacate:

Doamne, care nu Te-ai scarbit de pacatoasa care Ti-a sarutat picioarele, milostiv fii noua, pacatosilor;
Doamne, oricat de mari ar fi caderile noastre, ajuta-ne sa ne ridicam;
Doamne, nu stim sa ne pocaim de nu ne vei trimite gandul cel bun;
Doamne, alunga de la noi pe vrajmasul care ne opreste sa ne spovedim cu zdrobire de inima;
Doamne, iarta-ne toate pacatele facute cu cuvantul, cu lucrul sau cu gandul, cu voie sau fara de voie;
Doamne, invata-ne sa punem inceput bun mantuirii;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 10:

Ca o desfranata, lumea aceasta ne ispiteste sa parasim calea cea stramta si sa imbratisam trecatoarele desfatari. Noi insa Te rugam sa ne daruiesti darurile Duhului Sfant: duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul bunei-credinte, ca stand neclintiti in fata ispitelor sa Iti inaltam cantarea: Aliluia!

Icosul 10:

Cei care asculta poruncile Evangheliei vor auzi din gura Ta, Doamne, cuvant de bucurie: “Flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat. Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii”. Invata-ne sa facem faptele credintei, Doamne, invata-ne sa traim plini de dragoste pentru ceilalti, ca sa avem nadejde de mantuire:

Doamne, daruieste-ne sa Te iubim din toata inima si din tot cugetul nostru;
Doamne, daruieste-ne sa ne iubim aproapele cu dragoste jertfelnica;
Doamne, Care ai spalat picioarele ucenicilor Tai, invata-ne sa slujim aproapelui nostru ori de cate ori este nevoie;
Doamne, Tu care esti Samarineanul milostiv, indeamna-ne sa ingrijim ranile semenilor nostri;
Doamne, lumineaza-ne ca in cei pe care ii ajutam, flamanzi, goi sau bolnavi, sa Te vedem pe Tine;
Doamne, da-ne puterea de a nu sovai sa implinim poruncile Tale;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 11:

A inceput razboiul, se aude trambita care ne cheama la lupta, care ne cheama sa parasim lenevia cea pierzatoare de suflet si sa ne inarmam cu sabia Duhului, cu coiful mantuirii si cu pavaza credintei, luptand pana la sange impotriva patimilor si a poftelor si cantand cantarea: Aliluia!

Icosul 11:

Ori de cate ori cadem in lupta, sa ne ridicam degraba, ca sa nu se primejduiasca sufletele noastre. Sa luptam cu curaj si cu nadejde, fara sa ne plangem ca ranile noastre sunt prea adanci, caci Imparatul nostru le vede si le va tamadui cu multa pricepere:

Doamne, ajuta-ne sa sporim in rugaciune;
Doamne, povatuieste-ne sa ducem o viata smerita, lepadand gandurile de mandrie;
Doamne, da-ne sa iubim nevointa si sa dispretuim desfatarile patimase;
Doamne, lumineaza-ne si sfinteste-ne, ca sa pastram si sa marturisim dreapta-credinta;
Doamne, daruieste-ne sa traim ca fii intelepti ai Bisericii Tale;
Doamne, nu ingadui sa parasim predaniile Parintilor si sa ne lipim inimile de invataturi ratacite;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 12:

“Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii!”, ne spune marele Pavel, Apostolul neamurilor, apostolul care striga cu glas mare catre crestini ca acestia sa nu astepte vremuri de liniste si odihna pentru a dobandi mantuirea, ci in mijlocul incercarilor sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Nu suntem singuri in fata ispitelor, ci suntem ocrotiti de PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu, de soborul Sfintilor si de cetele Ingeresti. Iti multumim, Doamne, pentru toate milele Tale cele aratate si pentru cele ascunse si Te rugam sa ne indrumi pasii pe calea mantuirii, pe calea care duce in curtile Raiului:

Doamne, pentru rugaciunile PreaCuratei Maicii Tale, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor Cuviosilor Parinti si ale Cuvioaselor Maici, ale Sfintilor stiuti si nestiuti, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Ingeri pe care de la botez i-ai trimis sa ne ocroteasca, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor cetelor ingeresti, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile ierarhilor, preotilor si ale celor care ne pomenesc, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile care se inalta in Sfanta noastra Biserica, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, nu suntem vrednici de milele Tale, Fiule al lui Dumnezeu, Hristoase, dar indraznim sa Te rugam sa primesti si putina noastra rugaciune, precum ai primit oarecand cei doi bani ai vaduvei, si sa alungi de la noi tulburarea care ne-a cuprins, ca sa Iti putem canta cu inima smerita: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa in vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra in putere, frica noastra in curaj, deznadejdea noastra in nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:

Doamne, Cel ce ne inconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Imparatul imparatilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mangaietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, infrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

si Condacul 1:

“Pana cand, Doamne, ma vei uita, pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi ingramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?”, se intreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar cand sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cantat cu dragoste si multumire: Aliluia!

Se face otpustul.

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciune la necazuri si suparari:

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra noastra si au intrat ape pana la sufletele noastre, dar intru Tine este toata nadejdea noastra. Tu cunosti pricina raului care ne apasa. La Tine perii capetelor noastre sunt numarati. La Tine deci scapam si pe Tine te rugam sa departezi de la noi orice rau pierzator de suflet si sa ne ajuti a birui toate ispitele care ne invaluie, ca Tu esti intarirea, scaparea si izbavitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

Permite vieţii să circule prin tine! articol de Daniela Ghigeanu

Permite vieţii să circule prin tine
Daniela Ghigeanu

Viaţa este un dar, o binecuvântare divină. Este respiraţia spiritului în fiinţă.
Nu opri curentul vieţii să circule prin tine, omule! De multe ori te încleştezi, te lupţi cu valurile vieţii, opui rezistenţă suflului care aduce viaţa în trupul tău! Ce opreşte acest curent? Mintea. Da, mintea care despică totul, cercetează cu o lupă exigentă tot ceea ce vine spre tine, bun şi rău, moarte sau viaţă, binecuvântare sau blestem…
Omul are nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de o busolă vie, de un sistem radar care să-l orienteze în jungla propriei existenţe, unde, de multe ori nu mai funcţionează nicio regulă de circulaţie. Fiecare “şofer” este pe cont propriu, urmează alte reguli, alte principii şi indicatoare de circulaţie. De aceea, cred că este momentul să punem în acţiune busola interioară personală, radarul sensibil al spiritului, acela care nu se înşeală niciodată şi ne duce totdeauna către destinaţia potrivită sufletului nostru. Nu ne rătăcim, deoarece acest radar este conectat la Înţelepciunea Divină Atotştiutoare, iar Duhul Sfânt veghează cu un ochi vigilent asupra noastră. Dar am uitat acest lucru, am venit pe pământ luminoşi, cu un capital uriaş de iubire şi compasiune, din care am tot pierdut de-a lungul timpului, până când am ajuns să nu mai vedem drumul, să nu vedem viitorul, să nu înțelegem sensul vieții. Aceasta e boala secolului XXI: pierderea sensului vieții, ca urmare a defectării radarului interior.
Dar noi putem să regăsim drumul bun, să repunem în funcțiune acest radar, dacă vom asculta de Dumnezeu în tot ceea ce vom face, începând din acest moment!
Să încredințăm întreaga noastră existență Celui de sus, să-L chemăm în inima noastră, să-I punem din nou în mână sceptrul de Putere Dumnezeiască, așa cum I se cuvine de drept! Să-L lăsăm pe Domnul să lucreze în noi, să ne modeleze conștiința și personalitatea, să ne transforme mintea, voința și afectivitatea conform matricei divine perfecte, pentru a deveni cu adevărat cetățeni ai Raiului. Să invităm tot Cerul la masa noastră, astfel încât inima noastră să salte de bucurie, să laude pe Domnul în fiecare clipă, să cânte laolaltă cu heruvimii și serafimii din fața Tronului Divin. Este o nouă viziune! Aceea în care Dumnezeu coboară în templul sufletului tău pentru a săvârși acolo o liturghie măreață, de sfințire a sufletului, de comuniune cu Cerul, o liturghie în tăcere, o liturghie a Luminii, care transformă ființa umană pentru totdeauna, ca un botez în duh și adevăr al celui ce pornește pe calea binevoită de Divinitate.
Să spui: Al Tău sunt, Doamne și voia Ta o fac! Să te predai cu totul lui Hristos, așa cum au făcut-o în vremurile tulburi la începutul creștinismului martirii, mătrurisitorii, cuvioșii, pustnicii, sfinții acestei lumi, care s-au lepădat de cele lumești și au ales Adevărul Lui Iisus Hristos! Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh să ne binecuvinteze pe toți pentru a face totdeauna voia divină! Amin.

Mulţumiri de la Deva

Multumesc Dumnezeirii si tuturor celor care s-au rugat impreuna cu noi, pentru că rugaciunea noastra a fost implinita si baiatul meu a obtinut un loc de munca!

Lucia. C din Comunitatea Hunedoara, Deva

Anunţ pentru rugăciunea de miercuri seara, 12 septembrie 2012

Rugăciunea de miercuri seara, 12 septembrie 2012 este:

Imn Acatist la Rugul aprins al Nascatoarei de Dumnezeu
Facere a lui Daniil ieroschimonahul (Sandu Tudor)

Dupã obisnuitul început se zic Condacele si Icoasele
Condacul 1
Cine este Aceasta, ca zorile de albã si curatã?
E Împãrãteasa rugãciunii, e rugãciunea întrupatã.
Stãpânã Porfirogenetã si Doamnã a diminetii,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbãtor al vietii,
spre Tine noi alergãm, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pre noi pãrtasi ai sfântului munte Tabor.
Si fã-Te si nouã
umbrã si rouã,
Tu, adumbrirea de har,
sã-si afle firea
noastrã înnoirea
dintru plãmadã de har.
Ca sã-Ti strigãm cu toatã fãptura
într-o deplinã închinãciune:
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Icosul 1
Cincizeci veacuri, sã-mplineascã
prin Avraam si prin David,
spita Ta prooroceascã
cerurile a obosit
cu lacrimi si plecãciune;
hãrãzind neprihãnit
carnea Ta din rugãciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfânt în Tine cântã
ca-ntr-o floare de slãvire.
Firea prin Tine cuvântã
dorul ei de izbãvire.
Si esti Doamnã Ipostasul
laudelor suprafiresti;
încât noi prinsi de extazul
dragostei dumnezeiesti
asa sã ne sune glasul:
Bucurã-Te, rod învãluit cu sinaitic soroc;
Bucurã-Te, Tu ce-ai zãmislit Zãlogul de foc;
Bucurã-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;
Bucurã-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;
Bucurã-Te, mestesugul ceresc de mânecatã mântuire;
Bucurã-Te, filosofia cea vie de dreaptã îndumnezeire;
Bucurã-Te, rug al rãpirii cum altul nu se mai poate;
Bucurã-Te, unitate si salbã a simboalelor toate;
Bucurã-Te, strunã si sunet, arcus si alãutã;
Bucurã-Te, trup si întrupare de veselie neîncãputã;
Bucurã-Te, încântare ce ai învins a Lumii desertãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 2-lea
Precistã prea-mângâioasã,
Doamnã Pruncã Cuvioasã!
Cu strãina cuviintã a cuvântului Tãu cald
si chemarea cu priintã dintru a mintii rugãciune,
cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune,
sfânta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu îndrãznitã întelepciune,
Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn
biruind blestemul firii, greul vietii noastre domn,
prin puterea curãtiei, pentru care pururea
Celuia ce ni Te-a dat sã-I rostim înflãcãrat: Aleluia!
Icosul al 2-lea
Fecioarã a neînseratului veac,
Sfânta Maicã a Luminii!
Ascultã-ne si pre noi cei din pãcat,
netrebnicii fii ai tinii!
Preablândã, bunã, preasfântã Fecioarã
polata Domnului Iisus!
dezleagã-ne blestemul ce ne-nzãvoarã
deschide-ne „calea de sus”.
Ca prin aprinsã descoperire,
arcana doritului Mire
Si noi sã putem asijderi cânta
asa cum Moise, dezlegat de sanda,
cu fata în vãpaia de rug,
fierbinte de har Tie Îti striga
unele ca acestea-n amurg:
Bucurã-Te, tulpinã de luminã a Rugului nemistuit;
Bucurã-Te, pridvorule de smirnã prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucurã-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucurã-Te, dezlegare care topesti tot lãuntricul ger;
Bucurã-Te, toiag cu floare întru a inimii cãlãtorie;
Bucurã-Te, fir de rãcoare izvorât în lãuntrica pustie;
Bucurã-Te, parafã de jar pânã în suflet pãtrunsã;
Bucurã-Te, zãpadã a mintii de nici o patimã ajunsã;
Bucurã-Te, mãsura a opta a împãrãtiei din noi;
Bucurã-Te, învãtãturã scoasã din bucuria de apoi;
Bucurã-Te, mirare sãrutatã cu duhovniceascã minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 3-lea
Peste veacuri, Fecioarã, eu Te aud,
prin gura lui Isaia proorocul de jar.
Si-n cerul Scripturii vorba Ta sunã
cu toate înãltimile de dar:
„Cã, iatã, prunc ni se va naste
si un fiu nouã s-a dat.
Pe umãr cu semnul stãpânitor
iar Numele Lui: Minunat,
Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul pãcii depline si Pãrinte al veacului viitor”.
Acesta e Numele Lui,
Numele celor cinci cuvinte,
Sfânt numele Domnului
pe care Iisus îl va purta.
Suflete al meu, ia aminte,
cu totii sã putem striga: Aleluia!
Icosul al 3-lea
Dintr-o Maicã de-a pururi Fecioarã
asa S-a zãmislit, S-a întrupat,
Cel ce a pãzit nevãtãmat
trupul Rugului de parã.
Cuvânt de rostit S-a fãcut
Numele Domnului de slavã
Dumnezeul cel nevãzut
ce-n inima focului s-a ghicit,
Fata Frumusetii ceresti
Chipul cel nemãrginit
pre Sine S-a încãput
cu mãsurã S-a mãsurat
si aievea Cel nenumit
aci, printre noi, S-a arãtat
în biruitor smerit
cãlare pe o asinã.
Cercati dar, si voi, calea Numelui de Luminã
Cãlãtoria cea preaînaltã.
Si de la moarte la viatã veti trece
cu firea îndumnezeitã,
ca toti sã cântãm laolatã
limpede si fãrã ispitã:
Bucurã-Te, temeiul prin care si în noi Dumnezeu Se încape;
Bucurã-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;
Bucurã-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dãruit;
Bucurã-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;
Bucurã-Te, rãgazul în care Logosul în noi Se ascultã;
Bucurã-Te, pãtrundere si împãcare cu firea noastrã tãcutã;
Bucurã-Te, blândete prin care ajungem Emanuelului frate;
Bucurã-Te, Cãlãtorie prin care Duhul în sânge ne bate;
Bucurã-Te, însingurare în care Cerul din inimã izbucneste;
Bucurã-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste;
Bucurã-Te, curãtie prin care Numele de slavã e în lume;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 4-lea
Cum sã aflãm odihna de la gânduri?
Maicã Fecioarã, Preasfântã Fecioarã!
Cum sã ne rupem de-ale patimilor rânduri,
necovârsitele ispite ce ne-nfãsoarã?
Fã-Te, Tu, nouã „zicerea” râvnitã,
„mãiestria cea bunã a-nduhovnicirii”.
Cu ea sã ne biruim firea robitã,
pânã în scrumul despãtimirii.
Si furaþi întru Tine, „Apatie luminoasã”,
sã putem si noi ridica
dintr-o laudã întreagã si nemincinoasã
un psaltiric si adevãrat: Aleluia!
Icosul al 4-lea
Aprinsã floare a necovârsitei Vãpãi,
De Dumnezeu Nãscãtoare.
Tu chip al pãcii vãzut în foc într-un ocol de rãcoare,
apleacã-te acum, Preabunã, peste noi.
Si sub blânda Ta îndurare,
darnic ne dã sã putem afla,
darul cel rar al Sfântului Fior,
rãsuflul cel larg al odihnitului zbor,
din pieptul Porumbitei de argint,
pe care si Împãratul prooroc o vedea
pe culmile Vasanului plutind.
Si ne trece în fãpturã, fiecãruia în parte
acest aprins tain de bunãtate
rupt chiar de la suflarea Ta.
Si ne pune pe buzele noastre întinate
mãsura pâlpâirii celei curate
ca sã-Ti putem învãpãiati cânta:
Bucurã-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare;
Bucurã-Te, rãsuflul cel cast de pasnicã înfiorare;
Bucurã-Te, lancie de cuvânt în cugetatul vãzduh;
Bucurã-Te, întoarcere cu avânt a porumbitei de duh;
Bucurã-Te, zare arcuitã cu heruvimice aripe;
Bucurã-Te, vecie opritã în încãperea unei clipe;
Bucurã-Te, vâslã uriasã întru suisul cel ales;
Bucurã-Te, sorbire a cerului, cu subtiatec înteles;
Bucurã-Te, fântânã acoperitã cu unduiri de Apã Vie;
Bucurã-Te, cãldurã iscusitã crescutã din Filocalie;
Bucurã-Te, mãiestritã aflare a tâlcului de-nchinãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 5-lea
„Foc am venit sã cobor pre pãmânt”,
zice Hristos cu arzãtor cuvânt.
Si Preacuratã, furtuna dragostei Lui
sã ne aprindã cu tot rãscolul pârjolului
si sã ne umple de luminã nemãsurat
ca pre Tine, fecioarã, care L-ai purtat.
Dragostea Lui sã ne fie de nelipsit
cu Numele de slavã de suflet lipit,
Si cu fiece fir smerit de rãsuflare
sã se aprindã în noi a Numelui chemare,
Sã ne ardem de parã în Dumnezeu
din toatã dragostea Numelui Sãu.
Si-nvãpãiati de sãrbãtoare în Domnul asa
ca flãcãrile dragostei sã strigãm: Aleluia!
Icosul al 5-lea
De la Tine întelegem Fecioarã,
stãruinta cea neînteleasã,
si puterea pomenirilor line,
din ruga smeritã si stearsã.
Da, firea apei e moale;
a pietrei – nespus de vârtoasã.
Dar ulciorul de deasupra de piatrã
cu prelingerea lui din atârnare,
prin picul boabei de apã,
gãureste piatra cea tare.
Fecioarã, stãruieste, asadar,
si peste a noastrã împietrire.
Si biruieste-ne cu picurul de har,
ca sã-Ti cântãm în imn de slãvire:
Bucurã-Te, îndrãzneala gingãsiei din „zicerea” Sfântului Nume;
Bucurã-Te, ulcior al picãturii cu stãruintã anume;
Bucurã-Te, statornicie luminoasã din piatra albã a Domnului;
Bucurã-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;
Bucurã-Te, cuib de gând, cel al Hristosului meu;
Bucurã-Te, împãrtãsanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, revãrsare de mireasmã pe care Fiul ne-o dã;
Bucurã-Te, mãtania cea în fir a lui „miluieste-mã”;
Bucurã-Te, iures ce mã rãpeste si pre mine pãcãtosul;
Bucurã-Te, noian de pomenire care-si sporeste prisosul;
Bucurã-Te, haricã depãnare a unei grãiri de minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 6-lea
Fecioarã Preasfântã, în fata Ta
pururi, peste veac de rusine, se vor da
cugetarea si ritorii întelepciunii.
Cã Tu esti sigiliul nestricãciunii,
Poartã – pentru cei isteti – încuiatã,
si oglindã vie de trãirea minunii.
Tu cunosti cã viata nu ne-a fost datã
sã fie numai rãstãlmãcitã.
Cã ea se cere cu mult mai bogatã
decât sã fie numai trãitã.
Ea e a Mintii de dincolo de gând si de loc,
de dincolo de sirul clipelor dãinuirii.
E vãdirea unui cer lãuntric de foc,
peste fântânile inimii si-nfãptuirii.
E a Cuvântului lumii ce pentru ea se vrea
cale si întrupare spre vesnic: Aleluia!
Icosul al 6-lea
Fecioarã si Maica noastrã Curatã!
Tu esti într-adevãr trezia,
vointa fruntii, în mir adunatã,
ochiul cel dinlãuntru deschis
în rotundul zãrilor toate,
inimã cu centrul învins
de strãvezimea stãrilor curate.
Tu esti cea mai dreaptã luare-aminte,
care unesti în puterea agerimii, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al mintii:
ascutimea gândului de gheatã,
cu arsura iuresului de viatã,
caldul si recele puse-n cruce,
care pe Întelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clarã cheie de adânc
cu repezis iute si strãin,
ce cu nimic nu clinteste sufletul Tãu cel lin;
ci, dimpotrivã, Îti dã sfânta mare simplitate,
de care noi pururea ne uimim
si fatã de care, pe cât se poate, ne plecãm
întreaga suflare sã-Ti cântãm:
Bucurã-Te, cruce a înflãcãrãrii si agerimii alesului;
Bucurã-Te, osia cerului cu luceafãrul întelesului;
Bucurã-Te, spargerea gândurilor cu al lor zãdarnic stup;
Bucurã-Te, oglindirea cea nevãzutã, de dincolo de trup;
Bucurã-Te, clestarul cel mai dinlãuntru al sufletului meu;
Bucurã-Te, strãpungerea strãlucitã a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, psaltirion al inimii sub arcus de gând;
Bucurã-Te, strigãt de cinci strune tot una zicând;
Bucurã-Te, muzicã negrãitã a celei de-a doua nasteri;
Bucurã-Te, înãltime unicã a desãvârsitei cunoasteri;
Bucurã-Te, logodnã la Numele cel de Întelepciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 7-lea
La iscusinta Ta cea sfântã, Maicã, noi venim,
sub palmele Tale sã ne primenim.
Fiindcã la slãvita nuntã a Marelui Mire
e cerutã o grijã de întreagã neprihãnire.
Nu e îngãduitã necurãtia ochilor si a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt „ne-nvãtatii tainelor”,
de unele ca acestea sã nu se atingã.
Cine va lãsa porcii din mãrgãritare sã se hrãneascã
si în vasele sfinte câinii sã lingã?
Îndemnarea ca si primirea este numai duhovniceascã,
Numai de la Tine, Maica noastrã cereascã.
Vino, dar, suflete smerit, împãcat si curat,
Si asa cu toti laolaltã ne vom avânta
din bucuria cea curatã si întreagã a unui Aleluia!
Icosul al 7-lea
Prea-sfântã, prea-mãritã, prea-frumoasã,
prea-filocalicã Mireasã!
A nimburilor toate Împãrãteasã!
Tu esti Maica binevoitoare
si dãruitoare
a tuturor celor sfinte;
zestrea cea vie a bunelor haruri,
celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme si din cuvinte.
Esti Marea Predanie îmbietoare
si mult strãlucitoare
a toatã Iconomia de binecuvântãri,
ca un policandru cu sapte lumânãri
înaintea Marelui Tron dumnezeiesc
pentru care toti îngerii si sfintii Te preamãresc:
Bucurã-Te, blagoslovenie pascalã a împlinirilor noi;
Bucurã-Te, vârtute patriarhalã în crestet pusã peste noi;
Bucurã-Te, înfiere iscusitã spre îndumnezeirea tuturor;
Bucurã-Te, scumpãtate dãruitã cu-atingere de har curãtitor;
Bucurã-Te, luminã miruitã peste mintile cele smerite;
Bucurã-Te, hãrãzire cumplitã de puteri sufletesti negrãite;
Bucurã-Te, sporire viteazã ce se dã inimilor întemeiate;
Bucurã-Te, unire în cuget a toate Bisericile împãcate;
Bucurã-Te, adevãr de safir întru simtirea noastrã încrustat;
Bucurã-Te, sechinã însufletitã ce ne dai linistea de Sabat;
Bucurã-Te, voroava învesnicitã peste tãcerea de minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 8-lea
Împãrãteasã, Doamnã Preasfântã,
Maicã neispititã de nuntã,
Tu esti singura inimã de om întru care nescãzut
Numele de mãrire cântã,
din tot rostul lui cel viu si neprefãcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacuratã
fiindcã în Tine doar, ca niciodatã
inima omului,
cu inima Domnului
au bãtut si bat laolaltã.
Rugãciunea ca un ornic al gândului si al cerului
curge la lãuntrul Tãu
si se-ngeamãnã cu limpedea ectenie a misterului
lângã dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Cãrutã de Luminã neîntinatã
ne-ntrecutã, ne-nseratã!
Îmbuneazã-ne si pre noi cu darurile inimii, Binecuvântatã!
Si asa înzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,
din toatã fiinta Tie ne vom da
ca drept si sfânt sã putem cânta: Aleluia!
Icosul al 8-lea
Maicã a Domnului, Inimã de Luminã,
Maicã a Domnului, Inima pãmântului,
Maicã a Domnului, Inimã fãrã vinã,
Maicã a Domnului, Inima Cuvântului!
Cãtre Tine râvnim rusinati si scãzuti
cu sufletul apus si genunchii frânti,
Cã de atâta pacoste de pãcat,
inima ni s-a învârtosat
cum e steiul cremenii albastre, mohorâtã nespus.
„Lãsatu-ne-a pe cãile mintii noastre
Domnul sã umblãm.”
Ne atârnã prin pâclã gândul rãpus.
Dar, iatã, acum cãtre Tine ne plecãm
Maica lui Iisus,
îmbrãtiseazã-ne ca pre niste pietre ale vietii
dornice de izvoarele diminetii
diminetii neînserate,
si înviazã-ne cu inimi noi si curate
ca sã-Ti cântãm:
Bucurã-Te, arca de aliantã a sufletului meu;
Bucurã-Te, cufãr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, corabie vie ce plutesti peste talazurile lumii;
Bucurã-Te, sicrias ferit de toate zãdãrniciile humii;
Bucurã-Te, tronule pre care viata se întemeiazã;
Bucurã-Te, cutie de cântec prin care sunã o razã;
Bucurã-Te, naos cuprinzãtor al tuturor slujirilor de har;
Bucurã-Te, chivot de gând al prea duhovnicescului altar;
Bucurã-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor;
Bucurã-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor;
Bucurã-Te, Bisericã preadoritoare treimic sã se cunune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 9-lea
Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând!
Sunt si eu din neamul Preacuratei, vlãstar înfiat de curând.
Cãtre Tine mã aplec cu fruntea,
si mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt.
Strâns adunat în mine, asezat fãrã cuvânt
astept ca orbu-n puntea
„Luminii din adânc cea fãrã înserare,
si care-i pusã-n om ca un lãuntric soare
sã lumineze întreagã în încãperea fiintei”.
Cum nu te vãd de noapte, grosimea de pãcate,
Te pipãi cu sfialã,
cu degetul nãdejdii, cu degetul credintei,
cu deget bãnuialã, cu deget de dorire si chiar de îndoialã,
Si neajuns as pune încã cealaltã mânã;
dar inima strãpunsã de fulger de arsurã,
îndurerat de dulce cu rãsuflarea-ngânã
chemarea Ta întreagã si fãrã voia mea
bãtaia rugãciunii aleargã spre luminã într-un Aleluia!
Icosul al 9-lea
Preasfântã Fecioarã Atotfolositoare,
Tu esti mai înalt-strãvãzãtoare
decât tot vârful Mintilor ceresti
si cunosti si tot chipul rânduielii suprafiresti
pentru Schimbarea la Fatã cea izbãvitoare.
Tu esti mãiestria, esti mestesugul, esti hãrnicia,
si toatã sfânta migalã omeneascã,
care la un loc ne face stihia
prielnicã sã se mântuiascã.
Si pentru care gura noastrã stãruie atâta sã Te proslãveascã:
Bucurã-Te, încuviintatã cunostintã a sfinteniei la amãnunt;
Bucurã-Te, sofianicã stiintã a lucrãrii prin lãuntric cuvânt;
Bucurã-Te, dumnezeiascã îndulcire a Numelui ca mirul vãrsat;
Bucurã-Te, monahiceascã iscusire în cântecul de lacrimi udat;
Bucurã-Te, mãsurã de picãturã pentru o seraficã pruncie;
Bucurã-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucurã-Te, cununa de litãnii din nodul mãtãniilor de pãr;
Bucurã-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevãr;
Bucurã-Te, izvod de scãunel pentru isihia rugãtoare;
Bucurã-Te, Tu zborul palmelor la rãpirea cea drept în picioare;
Bucurã-Te, surâs de engolpion pentru a inimii uscãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 10-lea
O! Doamna cea haricã fãrã cusur
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsã al neprihãnitului pântec
Bisericã nãscãtoare a omului lãuntric!
Ajutã-mã sã mã zidesc în negrãita fire
din depãnarea litaniei cu chemare subtire.
Si dã-mi naºterea cea luminoasã, Duhovnica mea,
ca din mãsura Învierii sã strig si eu: Aleluia!
Icosul al 10-lea
Tu, Darnica Maicã, Povãtuitoare de tainã,
Doamna nãdejdii, a înserãrii albastre,
Stãpânã cu trei luceferi pe hainã
si Sfântã Arghirã a neputintelor noastre!
Cãtre Tine din nou, iatã am silit!
Rãpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Cã dupã sfatul cel sfânt si binecuvântare
pãrtas m-am fãcut la izbãvirea mea.
Hotãrâre am pus, îndreptatã si tare,
sã nevoiesc, toatã clipa, în a mã ruga.
Dar idolul de tãrânã, cugetul meu
nu-mi lasã rãgazul sã mã cuceresc,
sã fac din rugãciune cristelnita lui Dumnezeu
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajutã-mã, dar, Ajutãtoarea mea
si dã-mi darul de lacrimi, sarea pocãintei
ca sã-mi spãl cu ele duhul neputintei
si învrednicit iar sã îti pot cânta:
Bucurã-Te, trandafirul cel plâns al întoarcerii de tainã;
Bucurã-Te, duiosia pocãintei ce ai lumina drept hainã;
Bucurã-Te, bogoslovia lacrimii, dezvãluirea Întelepciunii;
Bucurã-Te, discernãmânt potrivit la suspinele lumii;
Bucurã-Te, raiule dãruit cu toate ploile izbãvirii;
Bucurã-Te, uimirea umezitã din privirea copilãriei;
Bucurã-Te, porfira sudorilor împãrãtesti ale Aminului;
Bucurã-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;
Bucurã-Te, bunãvointa de rouã ce pe credinciosi îi întãresti;
Bucurã-Te, ajutorintã, si-n cãdere a celor neduhovnicesti;
Bucurã-Te, omofor care te asterni peste orice slãbiciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 11-lea
Multumesc Tie, Preamilostivã Maicã-Fecioarã,
cã m-ai scãpat de moartea cea de-a doua oarã,
Primejdia si ispita sunt doarã spre cercare.
Si prin chemãrile cele fãrã de încetare
ale prea-luminosului Nume de putere
simturile si voia inimii mele
au intrat în praguri de tãcere.
Slobod de ele
astept sã mã nãpãdeascã
auzul, vãzul si graiul cel dumnezeiesc,
În mine de-acum doar acestea sã se rosteascã.
Si Iubitul meu Însusi, Iisusul ceresc,
sã vadã, sã vorbeascã si sã înteleagã
prin chiar vãzul, auzul si voia mea întreagã.
Hristos sã vietuiascã asa
prin toatã vlaga mea
Ca Domnul Însusi sã strige prin mine: Aleluia!
Icosul al 11-lea
O, tu inimã si minte si cugete al meu!
Rãneste-te cu întrebãrile la Fata lui Dumnezeu.
Oare ce semn de-adeverire au roadele ceresti?
Si ce rãspuns sã auzi si tu, în rãspicãri duhovnicesti:
De roureazã peste tine chipul Vederii nezãrite,
întru lãrgimea cea de aur a închipuirilor sfintite,
adânc cu duhul tu vei fi pe strãlucire adunat,
cum a fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat,
Si-ai sã ajungi atât de nalt-rãsunãtor si potrivit
cum e o trâmbitã de laudã în care îngeri s-au rostit.
Si-ntru simtiri gingas vei fi ca floarea dreptului Iesei
care tresare-n patru zãri în asteptarea Celor Trei.
Spre acest semn flãmânzi suntem si Sfânta Doamnã sã ni-l dea
ca-n mijlocirea-i milostivã toti sã-i strigãm cu un stih asa:
Bucurã-Te, Tu scarã cu pragul în inima ce se închinã;
Bucurã-Te, asceticã neprihãnire de rugãciune seninã;
Bucurã-Te, cãldurã de har ce pânã în carne nãpãdesti;
Bucurã-Te, strãinã lucrare ce din urzeli ne sfintesti;
Bucurã-Te, Tu apã cereascã izvorâtã la gene din fund;
Bucurã-Te, pace dezlegatã de toatã puzderia de gând;
Bucurã-Te, luminis suitor al unei minti destãrmurite;
Bucurã-Te, vedere în duh a tainelor necovârsite;
Bucurã-Te, ciudatã strãfulgerare spre capul scãrii negrãit;
Bucurã-Te, iluminarea din inimã ce esti de nedestãinuit;
Bucurã-Te, nemãrginirea desãvârsirii cu trup de nestricãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 12-lea
Tu esti Amma împãrãteascã a sufletului meu.
Odihneste-mã sub adãpostul Chipului Tãu;
ca sub privirile Tale de auriu cãrbune
sã ard si eu nemistuit,
din plãmada arcanei de negrãit a trãirii de rugãciune.
Si dintru inelul Tãu de rãcoare,
Izvorule pecetluit,
din nou, mereu, sã îmi pot împrospãta,
cu unda harului Tãu de nelipsit,
marea pace a odihnei sãltãtoare.
Si mã încinge Sfântã Amma asa
cu veselia cea vie a biruintei
ca învãpãiat la alb sã pot cânta
din toatã isihia cunostintei: Aleluia!
Icosul al 12-lea
Maicã a Domnului, Duhovnica iubitoare a pãmântului!
Odrãsluitoarea predaniei de tainã a Cuvântului!
Tu esti dumnezeieste de linã si smeritã,
dar precum vorbeste Cântarea Cântãrilor,
Tu esti si nespus de dreaptã si cumplitã
„ca niste ostiri sub steagurile lor”.
Esti clarã, esti seninã, esti ascutitã
ca un palos neîmblânzitor.
Si ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutãtori,
pe toti cei ce sunt ai „lepãdãrii de sine” fiii Tãi sârguitori,
toti cei ai cetelor de pustnici, de anahoreti,
spita Ta toatã de duhovnici întelepti,
ce au în grija lor comori de binecuvântare,
toate cele lãmuritoare, curãtitoare si îndreptãtoare
ale neprihãnirii si milostivirii Tale netãrmuite,
toate cele ce la un loc sunt numite
„Gnoza cea curatã” sau Mostenirea Sfintilor
si pe care ni le pui la îndemânã vãdite
prin slovele, palmele si vorbele Pãrintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a Te lãuda
a Te cinsti, a Te preamãri decât numai cântându-Ti asa:
Bucurã-Te, Spadã oblãduitoare a predaniei isihaste;
Bucurã-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre;
Bucurã-Te, nãstrapa unde odihneste binecuvântarea Domnului;
Bucurã-Te, zadã care strãjuiesti sfânta prefacere a omului;
Bucurã-Te, destoinicã lucrãtoare a mãiestriilor tãcute;
Bucurã-Te, arhistratega cea mare a rãzboaielor nevãzute;
Bucurã-Te, ochi care ocrotesti dintru dulcea asprime;
Bucurã-Te, canon care rânduiesti cu ascutitã agerime;
Bucurã-Te, pavãzã ce pãzesti pãmântul celor vii;
Bucurã-Te, portal care opresti tot chipul de necurãtii;
Bucurã-Te, roatã de spulberare a duhului de urâciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.
Condacul al 13-lea
O! Maicã a Domnului, de-a pururi curatã
si Maicã a Omului binecuvântatã!
Ca douãzeci si patru de alãute si potire
aceastã închinãciune a noastrã sã fie
în revãrsarea ei neîncetatã.
Si cãtre Preasfânta Treime, suitã bucurie,
aducerea ei prea binemiresmatã,
de pe palmele Tale cãtre Hristosul Mire,
sã-si treacã prinosul de dreaptã-slãvire.
Ca sã putem cu Cerurile toate striga,
dintr-o îmbrãtisatã necovârsire
cel mai presus: Aleluia!
Acest condac se spune de trei ori, dupã care Icosul I si Condacul I.

ÎNVĂŢĂTURILE PĂCII ÎN BISERICĂ de ing. Costel Ştefănoiu

ÎNVĂŢĂTURILE PĂCII ÎN BISERICĂ

Ing. Costel Ştefănoiu

„FERICIŢI FĂCĂTORII DE PACE, CĂ ACEŞTIA FIII LUI DUMNEZEU SE VOR CHEMA”. ( Mt. 5, 9)
Ce verset mare a spus Domnul nostru Iisus Hristos! Oare sunt oameni pe Terra care procedează în felul acesta, care se gândesc la acest verset vreodată? După cum ne relatează mass-media, nu prea am auzit aşa ceva. Adevărat, mass- media relatează foarte puţin evenimentele benefice. Toate marile puteri s-au gândit cum să cotropească popoarele, cum să dispună de tot ce este al lor, fără nicio jenă, de când este lumea aşa s-a întâmplat. Acum vor să facă guvern mondial, să dispună de toată Terra, să fie tot al lor. Până la venirea Domnului Iisus Hristos pe Pământ nu ştiau mai marii conducători din acele vremuri cât de bine este să aduci pacea în lume. Dar a venit Fiul lui Dumnezeu şi ne-a spus ce să facem şi tot nu-i interesează absolut deloc problema păcii. Mai marii Bisericilor, în loc să ia atitudine, să condamne orice încercare a marilor puteri de invazie a ţărilor mici, să le aducă aminte de vorbele Domnului Iisus Hristos, nu se interesează, nu se implică. La noi, privind cipurile de pe paşaport, biserica trebuia să spună un NU hotărât, nu să lase la latitudinea oamenilor, pentru că mulţi nici nu ştiu despre ce este vorba. Cum să spună mai marii Bisericii un NU hotărât când nici nu ştiu dacă îi interesează acest aspect. La o emisiune, pe un post de televiziune privind această problemă, o călugăriţă şi-a spus punctul de vedere cu privire la aceste cipuri, cu alte cuvinte nu era de acord cu aceste cipuri şi din cadrul Bisericii au sunat şi au luat-o la rost, întrebând-o de unde are aprobare să spună aşa ceva. Deci ar trebui să ai aprobare să spui ce gândeşti. Sau poate au vrut să spună că ei sunt de acord cu aceste cipuri. Dar vă spun eu, un păcătos, că Dumnezeu nu va îngădui să se întâmple aşa ceva. Aşa s-a întâmplat şi cu icoanele în şcoli, a venit o persoană să spună că nu-i convine lui să fie icoane în şcoli, şi culmea i s-a aprobat. La proces, mă întreb, judecătorul ce religie are? Că dacă este ortodox, îl manâncă iadul. Deci, cu alte cuvinte, la noi, din zece persoane opt sunt ortodocşi , unul catolic sau greco-catolic, şi unul de alte religii şi nu-i convine că sunt icoane în şcoli, deci ceilalţi nouă să facă ce vrea o singură persoană, frumos echilibru! Cu alte cuvinte, vin în casă la tine şi te oblig eu ce tablouri să ţii pe perete, nu ce vrei tu. Ceea ce a făcut această persoană a adus pacea între religii, cum ne spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos sau război? Decideţi dumneavoastră. Dacă ai noștri preoți ar spune ce semnificație au icoanele, mai ales cele sfințite, că sunt ferestre cerești, orice icoană sfințită are un Fir Divin cu personalitatea care se află pe icoană, bineînțeles cei care pot să vadă acest lucru, dar pe timpuri Sfinții vorbeau cu Dumnezeu și erau huliți, batjocoriți, din păcate, alții și omorâți, și în ziua de azi sunt unele persoane care vorbesc cu Dumnezeu și nu-i bagă nimeni în seamă. Nu avem decât să ne rugăm la Bunul Dumnezeu să ne lumineze și pe noi și pe ei. Multe sunt de spus, în această privință, dar cât ar vorbi alții tot nu-i bagă nimeni în seamă, important este să ne rugăm și pentru pace. Pace să fie în orice încercăm să facem, este valabilă în orice comunitate, între religii, nu să spună fiecare că el este mai bun. Domnul Isus Hristos a venit pe Pământ să fie o singură Biserică Sobornicească şi Apostolească Creştină, cu o singură credință.
Nu cu zeci de feluri de religii, fiecare după cum îl taie capul, numai la noi în ţară sunt 18 culte aprobate de Ministerul Cultelor şi Parlament. Mulţi nu o respectă pe Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Dacă mama unei personalităţi, a unui rege, preşedinte de stat sau alte personalităţi este foarte respectată de toţi care o cunosc, eu nu pricep cum Mama Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu poate fi respectată! Vai şi amar peste cei ce nu o respectă pe Maica Domnului, cu Biblia în mână merg în iad. Dar părerea mea este că nu ei sunt vinovaţi, ci mai marii Bisericilor Ortodoxe, Catolice, Greco-catolice, Romano-catolice sunt vinovaţi, pentru că nu spun nimic despre Maica Domnului. Să spună că odată hotărârea luată de Divinitate ca Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos să vină pe Pământ, cu 2500 de ani înainte de a veni pe Pământ s-a hotărât şi cine să-i fie Mamă, când să vină, cum să fie hrănită, pentru că era Mama lui Dumnezeu, nu era oricine. Proorocul spune că Fecioara va lua în pântece şi va naşte un fiu, fără dureri. Cum fără dureri, că dacă îi întrebi pe preoţi, spun că Maica Domnului a născut normal, ca orice femeie. Atunci, cum mai este pururea Fecioară? Vă spun eu, Iisus nu s-a născut normal, El s-a materializat lângă Mama Sa. Chiar este aşa de greu la Dumnezeu să facă aşa ceva? Am văzut magicienii – nu vreau să le pronunţ numele – care se închid în buncăr de beton şi nu mai sunt găsiţi acolo, sunt oameni pe Pământ care fac asta. Dar oare Dumnezeu nu ar fi putut să facă aşa ceva, că în Sfânta Scriptură spune că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Sunt foarte multe care nu se spun la oameni, şi cei din Biserică ştiu multe, dar nu vor să spună. De ce oare, nu ştiu! Dacă se duc oamenii la ei şi spun că au primit unele mesaje de la Domnul Iisus Hristos, de la Îngeri, majoritatea spun că de la cel negru este. După unii dintre ei, numai cel rău mai vorbeşte cu oamenii, că cei buni nu sunt în stare, valabil este şi la preoţi, dacă nu primeşte mesaje cine trebuie nu este de la cel Bun. Să aştepte mai marii Bisericilor mult şi bine că nu primesc nici un mesaj atâta timp cât nu fac ce trebuie.
Acum nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru toţi să ne lumineze Dumnezeu şi pe noi şi pe ei. Să ne rugăm toţi împreună pentru pacea lumii, multe am putea face împreună, dar sunt foarte puţini cei pe care îi interesează acest lucru. Oare nu ar fi bine dacă Biserica Ortodoxă şi toate bisericile ar stabili o zi, o oră în fiecare săptămână, să facă apel la toţi credincioşii să vină la biserică, să ne rugăm toată ţara, în aceeaşi zi, în aceeaşi oră pentru bunăstarea României, pentru pace în ţară şi pentru pacea lumii, cât s-ar bucura cei din Ceruri ?! Dar cine să facă aceasta? Multe ne-a învăţat Domnul Iisus Hristos despre pace şi multe ne-a spus, iar dacă am face câte ne-a spus ar fi foarte bine, dar cum te-ar privi cei din ziua de azi dacă ai intra în casa cuiva şi ai zice : „Pace casei acesteia”, cum s-ar uita la tine? Cu toate că este un verset din Evanghelia lui Matei ( 10, 12), în ziua de azi pe semenii noştri îi interesează să prospere cât mai mult din punct de vedere material. Ce putem să mai zicem? Dar în versetul următor, tot Evanghelistul Matei (10, 13) ne spune: ,,Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi”. Deci, toţi cei care vă rugaţi pentru pace în ţară şi în întreaga lume multă răsplată veţi primi de la Domnul Iisus Hristos. Şi evanghelistul Luca (2,14) ne spune ceva frumos despre pace, şi anume : „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe Pământ pace, între oameni bunăvoire”. Aceasta vrea Bunul Dumnezeu de la noi, să fie pace pe Pământ şi între oameni bunăvoire.
Să ne rugăm Tatălui să ne ajute să înțelegem valoarea, ca parte a scopului Divin.
Amin.