"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

RUGĂ APRINSĂ

 

Lumina cerului,

în curcubeul gîndului.

Speranţa omului,

în colţul ochiului.

Lacrima ochiului,

în Palma Domnului.

Îngerul drumului

în neaua rugului aprins

al inimii.

Calea bătută

şi plină de spini

e o sărbătoare,

şi paşi de heruvimi

călcat-au spinii ei.

Lumina omului

în Palma Domnului,

în El să fie voia lui.

Amin.

 

ŢIE, DOAMNE

 

Numai Tu, Doamne,

ştii cîte chemări

înălţat-am spre Tine.

Numai Tu, Doamne,

cunoşti ce culori

zboară către Tine.

Numai Tu, Doamne,

aduci bucurie

în colţ de-ncruntări,

şi Ţie, Doamne,

îţi aduc ale mele-nchinări.

Spre Tine înalţ

lumescul meu gînd,

şi  Ţie-ţi aduc

apă cînd plîng

ale mele păcate.

Însetat,Tu o bei

şi faci pentru mine

cunună de tei.

 

ODIHNĂ, ŢIE

 

Acum odihneşte, Doamne,

povara Ta  grea

şi las-o la mine,

să Te ajut.

Ea e grea

şi grele-s cuiele ce-n mîini

Ţi-au bătut,

şi lacrima,

cînd Te-a durut.

Odihneşte-Te, Doamne,

în inima mea,

căci mîine Te-ajut

să duci Crucea Ta.

Astăzi opreşte-Ţi picioarele-n prag,

primi-vei o pîine

şi-o cană de apă.

Însetat, Tu mînca-vei

pomana mea,

şi mulţumit, odihni-vei

în lacrima mea.

A puf  ea miroase,

şi rănile-Ţi dreg

cu-a mea sărutare,

şi somnu-Ţi petrec.

Căci mîine purta-voi

pe umăr Crucea grea,

şi Tu lîngă mine

vei fi

toată calea.

Amin !

 

REGĂSIRE

 

Povara Cerului

căzut- a-n mîna mea.

Cu ea venit-a

crucea Ta.

Cu ea, smerită

Lumina Ta

şi  ruga

ca mîine să fiu

roaba Ta.

Cinste este mie

acest îndemn,

căci înălţare are

parfumul de lemn.

A Ta sînt, Doamne,

de mii de ani,

acum aflat-am

ce Tu îmi dai.

 

GĂZDUIRE

 

Primi-Te-voi , Doamne,

în suflet mereu,

să fac sărbătoare

din gîndul meu.

Spre Tine înălţa-voi

ale mele rugi,

privi-voi spre Tine,

zbura-voi spre cruci.

În Tine mi-e viaţa,

cu Tine în rai

lua-vei tîlharul

ce moare pe scai.

Înscăite-s cărările greu,

călca-voi pe ele,

spina-vor mereu

patimi grele şi

luciri de păcat.

Primi-Te-voi, Doamne,

în suflet să-mi stai!

Arat-ai pentru mine

poteca de scai.

Primi-Te-voi, Doamne,

cu mine să fii!

Potirul voi umple

Din viţe de vii.

                          Cozonac

 

Cerul şi-aşterne picurii

alene pe obraz,

şi fluturii

        îşi scutură aripile de topaz.

Sîmburii-n surdină,

 se-alinie-ntr-o brazdă,

şi  mîine răsar

mulţime de flori

în glastră.

Germenii grîului

se-alătură din greu,

şi, pînă mîine,

tu vei mînca

cozonacul meu.

                                                  SFÎNTULUI AŞEZĂMÎNT MONAHAL

 

Inimă,

mănăstire de maci,

au bătut clopotele

       şi stările s-au aşezat la rugăciune.

Unindu-le,

liturghie tu faci

în sufletul tău.

Tot ce-i rău o să piară,

şi, pînă-n vară,

o primăvară va răsări,

răsărind flori.

Pastore, preot eşti

de păstoreşti

turma de flori,

din seminţie de fiori

de rugăciune,

glăsuieşti flori

pe stratul din pădure.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: