"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

                          

                        Un psalm al unui suflet fără apărare

 

Nu mă lăsa, Doamne, Lumina mea,

Aprinde-mi sufletul de râvna rugăciunii,

Înveleşte-mi inima însângerată cu iubirea Ta cea nesfârşită!

Văzut-am chipul morţii, Doamne, în zilele păcatelor mele,

Şi auzit-am vuietul valurilor

Când rătăceam pe mările pierzării,

Când mă amăgeam că pot stăpâni lumea cu puterea mea.

Doamne, nimic sunt în faţa Ta!

Cu o singură privire străpuns-ai inima mea slabă şi nestatornică.

Unde fugi, suflete, unde te vei ascunde?

Vino, copile, plângi în braţele Tatălui tău,

Vino la Domnul, căci bune sunt căile Sale

Şi dulci cuvintele Lui!

 

               Un psalm al sufletului cuprins de deznădejde

 

Doamne, văzut-ai tulburarea duhului meu

Şi auzit-ai strigătul meu de disperare;

Singur am strigat la Tine, Doamne,

Când inima îmi tremura de groaza sfârşitului…

Unde eşti, Doamne, unde Te-ai ascuns?

Cerul se cutremură din rărunchi

Şi azvârle peste pământ săgeţi de foc,

Domnul ne spală de răul ce ne-a cuprins,

El scutură pământul, tulbură marea şi văzduhul,

Iar cei care nu L-au cunoscut vor afla puterea Sa!

Fie voia Ta în toate zilele noastre,

Atotputernice Stăpâne, Atotţiitorule,

Ca să se cunoască slava Ta în lungul şi în latul pământului,

Ca să se închine În faţa Ta necredincioşii, făcătorii de rele şi pierzătorii de suflete,

Ca să se împlinească poruncile Tale, pe pământ, ca şi în Cer!

Amin.

 

                                  Un psalm al unui suflet singur

 

Doamne, Lumina Ta mă mângâie,

Mă veghează şi mă inspiră!

Aprinde în inima mea candela Ta,

Roagă-te, suflete, să afli lumina,

Să desparţi binele de rău,

Roagă-te, suflete al meu, şi suspină

După darurile cereşti!

Mintea ta să fie trează,

Să vegheze candela inimii tale.

Domnul mă cunoaşte,

Aşa cum un tată îşi cunoaşte copilul,

Ochiul Lui vede în mine iubirea, iertarea, speranţa,

Bucuria, curajul, încrederea,

Palmele Lui mă încălzesc în vremea îngheţului

Şi mă răcoresc în arşiţa verii.

În Domnul mi-am găsit scăparea,

Cu numele Lui cel Sfânt m-am îmbrăcat,

Şi cu cuvintele Lui mi-am astâmpărat setea!

Făcut-am din Domnul meu cetate din piatră,

Pe care omul n-o va sfărma, apa n-o va surpa,

Nici focul n-o va nimici!

 

Daniela Ghigeanu


 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: